Lucca 5
5
A chjama à i primi discepuli
(Mt 4,18-22; Mc 1,16-20)
1Capitò chì Ghjesù era arrittu vicinu à u lavu di Ghjenesarè#5,1 Lavu di Genesarè: altru nome di u lavu di Galilea (si vega torna à Mc 6,53 è a nota)., è a ghjente li si era accolta in giru à sente a parolla di Diu 2è vide, duie barche accustate chì i piscadori eranu falati è pulianu e so rete. 3Si colse ind'una di e barche chì era di Simone, li cherse di latià si un pocu da a tarra, è da culà, pusendu, insignava à e folle. 4È quand'ellu smesse di parlà, disse à Simone: «avanza duv'ellu hè fondu è lampate e rete da fà a vostra pesca.» 5Simone disse: «o Maestru, avemu tribbulatu a nuttata sana senza piglià nulla, ma postu chì tù a dici, lamparaghju e rete.» 6Cusì fecenu, è ricussenu i pesci à l'ingrossu è e rete si stracciavanu#5,6 Paragunà cù Ghjv 21,6.. 7Fecenu attu à i cumpagni chì eranu indi l'altra barca, ch'elli venganu ad aiutalli. Quelli vensenu, è da tantu ch'elle funu piene e due barche, guasi guasi ch'elle pigliavanu fondu. 8Vistu cusì, Simon' Petru si lampede in ghjinochji davanti à Ghjesù, è disse: «o signore, alluntana mi ti chì sò un omu piccatore.» 9Chì s'eranu pigliati di paura, trà ellu è quelli chì l'accumpagnavanu, par via di a pesca ch'elli avianu fattu. 10Ed era listessa par Ghjacumu è Ghjuvanni, i figlioli di Zebedeu chì eranu l'associ di Simone, è Ghjesù disse à Simone: «ùn ti piglià di paura. Oramai, sò l'omi vivi chì tù ai da ricute.» 11Purtonu e barche in tarra, si lascionu tutta a so robba è u suvitonu.
Purificazione d'un liparosu
(Mt 8,1-4; Mc 1,40-45)
12Ghjesù era ind'una di e cità, è un omu pienu di lepara u vide è si lampò di faccia in tarra davanti à ellu, prichendulu: «o Signore, sì tù voli, mi poi purificà.» 13Ghjesù stese a manu, u tucchede è disse: «cusì vogliu, sii tù purificatu.» È di colpu, a lepara u si lascede. 14Ghjesù s'arricumandò ch'ellu ùn la dica à nimu: «ma vai ind'è u capicaserdote, disse, è porta u to rigalu cum'ellu hà cumandatu Musè, ch'ellu ghjovi à tutti di tistimunianza#5,14 Vede Lv 14,2-32..» 15È criscia sempre di più a vuciata di i so fatti, è e folle maiò vinianu à sentelu è à fà si guarì di i so malanni, 16ma ellu si ritirava in li lochi diserti è prichava.
Guarizione d'un paraliticu
(Mt 9,1-8; Mc 2,1-12)
17Unu di quelli ghjorni, capitò chì Ghjesù insignava. I Farusei è i maestri di a legge, vinuti da tutti i paesi di a Galilea, di a Ghjudea è da Ghjerusaleme, eranu culà è li pusavanu vicinu, è, cun ellu, da fà e guarizione, ci era a putenza di u Signore#5,17 U Signore: issu titulu và appostu quì à Diu (cum'è ind'ì l'Anticu Tistamentu è in parechji passi di i capituli 1 à 4 di Lucca). 18Tandu affaccanu uni pochi chì purtavanu un catalettu cù un omu paralizatu è pruvavanu à fallu entre è spone u li davanti. 19È ùn sapendu da chì locu entre, par via di a folla, cullonu annantu à u tettu, caccedinu uni pochi di coppi è u faledinu cù u catalettu, culà à mezu, davanti à Ghjesù. 20Videndu a fede ch'elli avianu, ellu disse: «o amicu, i to piccati ti sò cacciati.» 21I scribi è i Farusei messenu à raghjunà: «quale hè quessu chì ghjastema cusì? I piccati, i caccia Diu è basta#5,21 Paragunà cù Lv 24,16; Sal 103,3; Is 43,25.!» 22È Ghjesù sepe ciò ch'elli matriculavanu, è disse: «chì raghjunate in li vostri cori? 23Sarà più faciule à dì: “i to piccati ti sò cacciati” o à dì: “arrizzati è viaghja?” 24Ebbè! Par chì voi sappiate chì u Figliolu di l'Omu hà, annantu à a tarra, u putere di caccià i piccati, tù, —disse à u paralizatu—, arrizzati, piglia u to catalettu è vai ti ne in casa toia.» 25È subitu subitu quellu s'arrizzò davanti à elli, pigliede ciò chì li facia da ghjacitoghja è si ne andede in casa soia, ludendu à Diu. 26È tutti firmonu maravigliati, è ludavanu à Diu, è pigliati di paura, dicianu: «oghje emu vistu cose incridibbule!»
A chjama di Levì
(Mt 9,9-13; Mc 2,13-17)
27Dopu, Ghjesù iscì è vide un paccittore, chjamatu Levì, chì pusava à u so bancu di paccittore, è li disse: «suveta mi.» 28Quellu s'arrizzò, si lasciò tuttu è u suvitò. 29Levì fece appruntà da Ghjesù un pranzu maiò, in casa soia, è ci era una folla di paccittori è d'altre parsone à tavulinu cun elli. 30I Farusei è i so scribi marmuttulavanu, è dicianu à i discepuli di Ghjesù: «cumu hè chì voi manghjate è biite cù i paccittori è i piccatori#5,30 Paragunà cù 29-30; Lc 15,1-2.?» 31Ghjesù rispose è disse: «quelli chì anu bisognu di u medicu sò i malati, micca i sani. 32Ùn sò micca vinutu à chjamà i ghjusti, ma i piccatori, ch'elli si cunvertinu.»
A quistione di u dighjunu
(Mt 9,14-17; Mc 2,18-22)
33Elli li dissenu: «i discepuli di Ghjuvanni facenu à spessu u dighjunu è preganu, è cusì facenu quelli di i Farusei, invece, i toi, manghjanu è beienu!» 34Ghjesù li disse: «ùn vurriste po micca mette l'amichi di u sposu à u dighjunu in lu mentre chì u sposu hè cun elli? 35Ma vinaranu i ghjorni ch'ellu li sarà toltu u sposu, è in quelli ghjorni, faranu u dighjunu.» 36È li fece dinò un paragone: «nimu straccia un pezzu di vistitoghja nova pà ripizzà una vistitoghja vechja, o sì di nò, guasta u novu, è à u vechju a pezza nova ùn li sende. 37È nimu mette vinu novu indì l'otre vechje, o si di nò, u vinu novu crepa l'otre vechje è si perde è l'otre sò da ghjittà. 38Ma ci vole à mette u vinu novu indì l'otre nove, 39È à chì beie u vechju ùn vole u novu, chì dice: “u vechju hè bonu.”»
اکنون انتخاب شده:
Lucca 5: 4EvCors
هایلایت
کپی
مقایسه
به اشتراک گذاشتن
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Société biblique française, 1994