Lucca 6

6
U granu strappatu u sabbatu
(Mt 12,1-8; Mc 2,23-28)
1Un ghjornu di sabbatu ch'elli arruchjavanu lochi suminati, i discepuli cuglianu e spighe, sgranillavanu è manghjavanu#6,1 Vede Lv 23,5-14; Dt 23,26.. 2Certi Farusei dissenu: «cumu hè chì voi fate ciò chì ùn hè parmessu in sabbatu#6,2 Vede Es 34,21.3Ghjesù li rispose è disse: «soga ùn avete lettu ciò ch'ellu fece Davide, quand'elli ebbenu a fame, trà ellu è i cumpagni? 4Cum'ellu intrì in la casa di Diu, pigliede i pani di l'offerta, manghjede issi pani chì solu i preti anu u dirittu di manghjalli, è ne dede à quelli chì eranu cun ellu#6,4 Vede 1 Sam 21,2-7; Lv 24,9.5È li disse: «u Figliolu di l'Omu hè u Maestru di u sabbatu
L'omu cù a manu secca
(Mt 12,9-14; Mc 3,1-6)
6Un antru ghjornu di sabbatu, capitò chì Ghjesù intrì in la sinagoga, è insignava è ci era un omu chì a so manu diritta era secca. 7I scribi è i Farusei guaitavanu à Ghjesù, par vede s'ellu avia da fà guarizione in sabbatu è par truvà una scusa da incausallu. 8Ma ellu cunniscia i so raghjunamenti, è disse à l'omu chì avia a manu secca: «arrizzati è veni quì à mezu à tutti!» Quellu s'arrizzò è stede arrittu, 9è Ghjesù disse à tutti: «vi dumandu s'ellu hè parmessu, in sabbatu, di fà u bè o u male? Di salvà una vita o di perdela?» 10Ghjesù i guardò tutti in giru à ellu, è disse à l'omu: «stendi a manu!» Cusì fece quellu, è a manu guarì. 11Ma elli funu pieni di rabbia è trà elli, discurrianu di ciò ch'ellu si pudaria fà à Ghjesù.
Ghjesù sceglie i dodici
(Mt 10,1-4; Mc 3,13-19)
12In quelli tempi, Ghjesù andede in la muntagna à pricà, è passede a nuttata prichendu à Diu. 13Quand'ellu fece u ghjornu, chjamede i so discepuli, ne scelse dodici è li dede u nome d'apostuli: 14Simone, ch'ellu chjamede Petru, Andria u fratellu, Ghjacumu, Ghjuvanni, Filippu, Bartulumeu, 15Matteu, Tumasgiu, Ghjacumu figliolu d'Alfeu, Simone cugnumatu u Patriottu, 16Ghjuda figliolu di Ghjacumu, è Ghjuda Iscariotu chì fù ellu u traditore.
Ghjesù insegna à folle maiò
(Mt 4,23-25)
17Falatu cun elli, fece l'arretta ind'una pughjola è ci era a folla maiò di i so discepuli cù ghjente assai, vinuta da tutta a Ghjudea#6,17 A Ghjudea: cum'è in 1,5 , si tratta forse di a Palestina sana., da Ghjerusaleme, da a marina di Tiru è di Sidone. Eranu vinuti à sentelu è à fà si guarì di i so malanni, 18è quelli chì eranu tarnalati da i spiriti impuri eranu guariti 19è a folla accolta pruvava à tuccallu chì da ellu iscia una forza chì guaria à tutti.
Binadizione è lamenti
(Mt 5,1-12)
20Tandu ellu pisede l'ochji voltu i so discepuli è disse:
«biatu à voi, i povari,
chì u Regnu di Diu hè vostru.
21 Biatu à voi i famiti d'oghje,
chì sarete sazii.
Biatu à voi chì oghje piinghjite: ridarete.
22Biatu à voi quandì l'omi vi udiaranu è ch'elli vi lamparanu fora, è ch'elli vi insultaranu, è ch'elli riittaranu u vostru nome da scillaratu par via di u Figliolu di l'Omu. 23Ralicratevi, tandu, è saltate di gioia, chì, in celu, avarete a paca maiò; i babbi di quessi fecenu listessa cù i prufeti#6,23 Paragunà cù 2 Cr 36,16; At 7,52..
24Ma guai à voi, i ricchi,
chì a vostra cunsulazione l'avete tutta.
25Guai à voi chì sete sazii oghje,
chì sarete famiti.
Malasciu à voi chì ridite oghje:
avete da pienghje è esse in dolu.
26Guai quandì tutti l'omi vi mintuvaranu in bona: cusì facianu i babbi di quessi cù i falzi prufeti.»
Amore pà i numichi
(Mt 5,38-48; 7,12a)
27«Ma a vi dicu, à voi chì mi sintite: tinite cari i vostri numichi, fate u bè à quelli chì vi odianu, 28binadite quelli chì vi maladiscenu, pricate par quelli chì vi facenu u male. 29À quellu chì ti mena in faccia da un latu, prisenta li dinò quill'altru latu è à quellu chì ti leva u mantellu, lascia ch'ellu si pigli ancu a camisgia. 30Dà à ognunu chì ti chede, è à quellu chì ti leva u toiu, ùn dumandà ch'ellu u ti rendi. 31È cum'ì voi bramate ch'elli fianu l'omi cun voi, fate cun elli listessa#6,31 Paragunà cù Rm 13,8-10.. 32Sì voi tinite quelli chì vi tenenu, duva hè u meritu vostru? Ancu i piccatori tenenu à chì i tene. 33È sì voi fate u bè à quelli chì vi facenu u bè, duva hè u meritu vostru? Cusì facenu ancu i piccatori. 34È sì voi impristate à quelli chì voi cridite ch'elli vi anu da rende, duva hè u meritu vostru? Ancu i piccatori imprestanu à i piccatori da ch'elli li rendinu altru è tantu. 35Ma tinite cari i vostri numichi, fate u bè è impristate senza aspittà nulla. A vostra paca sarà maiò è sarete figlioli di l'Altissimu, chì ellu hè bravu cù i ingrati è cù i gattivi. 36Siate pietosi cum'ellu hè pietosu u vostru babbu#6,36 Paragunà cù Es 34,6; Sal 86,15.
Di ghjudicà à l'altri
(Mt 7,1-5)
37«Ùn ghjudicate è ùn sarete ghjudicati, ùn cundannate è ùn sarete cundannati, pardunate è sarete pardunati, 38date è vi sarà datu: vi sarà lampatu in zenu una misura bona, zeppa, strinta, è chì sbarsa, chì sarete misurati cù a misura chì voi aduprate par misurà à l'altri.» 39È li disse dinò una parabula: «soca un cecu pò guidà un cecu? Ùn si lamparanu po tramindui ind'un tracone? 40U scularu ùn hè sopra à u Maestru, ma s'ellu hè amparatu cumu si deve, ogni scularu sarà quant'è u so Maestru. 41Cumu hè chì tù faci casu à u stiglione indì l'ochju di to fratellu è in lu toiu, l'ochju, ùn ci vedi u burdunale? 42È cumu poi dì à to fratellu: “o fratè, lascia ch'e' cacci issu stiglione chì tù ai indì l'ochju”, tù chì ùn vedi u burdunale chì hè in lu toiu, l'ochju? Falzu chì tù sè, caccia prima u burdunale da u toiu, l'ochju, è tandu ci vidarè da caccià u stiglione da l'ochju di to fratellu.»
L'arburu cunnisciutu à u fruttu
(Mt 7,17-20; 12,34-35)
43«Chì ùn ci hè arburu bonu chì fia frutti gattivi, nè arburu gattivu chì fia i frutti boni. 44Chì ogni arburu si cunnosce à u fruttu soiu. Annantu à e spine, fichi ùn si ne coglie, è mancu si vindimieghja uva in li lamaghjoni. 45L'omu bonu pruduce u bè da u tisoru bonu di u so core, è u cattivu da u so tisoru cattivu, pruduce u male, chì a bocca parla cù u sbarsu di u core.»
I dui fundamenti
(Mt 7,24-27)
46«Cumu hè chì voi mi chjamate: “o Signore, O Signore!” È ùn fate ciò ch'e' vi dicu? 47Ogni omu chì vene à truvà mi, sente e me parolle è e mette in pratica, vi faraghju vede à qual'ellu s'assumiglia: 48S'assumiglia à un omu chì face una casa, hà zappatu fondu è postu u fundamentu annantu à a petra. Hè falata a fiumara, u fiume hà suttrinnatu quella casa ma ùn hè statu bonu à spiantalla parchì era custrutta cumu si deve. 49Ma quellu chì sente è ùn mette in pratica hè cum'è un omu chì hà custruttu a so casa annantu à u tarrenu, senza fundamentu. A fiumara hè vinuta è subitu a casa si ne hè falata ed hè stata una ruvina maiò.»

اکنون انتخاب شده:

Lucca 6: 4EvCors

های‌لایت

کپی

مقایسه

به اشتراک گذاشتن

None

می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید