ខគម្ពីរពេញនិយមពី Geneza 37

ចែក​រំលែក

Și Iosif a visat un vis și a spus fraților săi și ei l‐au urât și mai mult.

Și Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți fiii săi, pentru că era fiul bătrânețelor sale și i‐a făcut o cămașă pestriță.

Și frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui și îl urau și nu‐i puteau vorbi de pace.

Și a visat și un alt vis și l‐a istorisit fraților săi și a zis: Iată am mai visat un vis; și iată soarele și luna și unsprezece stele se plecau mie.

Și frații săi îl pizmuiau, dar tatăl său păstra cuvântul.

Și le‐a zis: Ascultați, rogu‐vă, visul acesta pe care l‐am visat. Și iată noi legam snopi pe câmp și iată snopul meu s‐a ridicat și sta drept și iată snopii voștri l‐au înconjurat și s‐au plecat înaintea snopului meu.

Veniți acum dar și să‐l omorâm și să‐l aruncăm într‐una din gropi și vom zice: O viețuitoare rea l‐a mâncat. Și vom vedea ce va fi de visurile lui.

Și treceau bărbații Madianiți negustorii. Și au tras și au scos pe Iosif din groapă și l‐au vândut Ismaeliților cu douăzeci de arginți. Și ei au adus pe Iosif în Egipt.

Și au zis unul către altul: Iată vine visătorul!

Și ei l‐au văzut de departe. Și înainte de a se apropia de ei, au urzit împotriva lui ca să‐l omoare.

Și Ruben le‐a zis: Nu vărsați sânge; aruncați‐l în groapa aceasta care e în pustie, dar nu puneți mâna pe el. Ca să‐l scape din mâna lor să‐l dea înapoi tatălui său.