Marcu 5
5
Ghjesù scunvìa un demoniu furiosu
(Mt 8,28-34; Lc 8,26-39)
1Ghjunsenu da mare indà, inde a cuntrata di i Geraseni#5,1 Geraseni: seria a regione à levante de u lavu di Ghjenesarè o di Galilea. Paragunà cù Mt 8,28.. 2Sbarcatu ch'ellu fù Ghjesù, un omu esciutu da e tombe#5,2 Tombe: à spessu e tombe eranu fatte in le grotte o zappate in lu tofu. è pigliatu da un spiritu malignu li vense à u scontru. 3Quell'omu s'era accasatu inde e tombe è nimu a li facia à ligallu, puru cù e catene. 4Chì era statu à spessu impastughjatu è incatenatu, ma avia strappatu e catene è rottu e pastoghje, è nimu u pudia dumà. 5È si ne stava ghjornu è notte pè e tombe è pè e muntagne, briunendu è lacerendusi cù e petre. 6Videndu à Ghjesù da luntanu, corse è li s'inghjinuchjò. 7È à voce rivolta, disse: «Chì ci hè da mè à tè, o Ghjesù, Figliolu di Diu l'Altissimu? À nome di Diu, a ti dumandu, ùn mi turmentà.» 8Era per via chì Ghjesù li dicia: «Esci da st'omu, o spiritu malignu.» 9Ghjesù li dumandò: «Cumu ti chjami?» Ellu rispose: «U mio nome è Legione, perchè simu parechji.» 10È u supplicava assai d'un scunvialli da u lucale.
11Or vicinu à a muntagna, c'era una grossa banda di maghjali#5,11 Maghjali: sicondu Lv 11,7 è Dt 14,8, u porcu pè i Ghjudei era impuru è ùn ne manghjavanu. Quì si vede chì l'affare si passa in un locu chì ghjudeu ùn hè. chì pasculavanu. 12È i spiriti u supplicavanu dicenduli: «Mandaci inde i maghjali ch'è no'ci entrimu.» 13È Ghjesù a li cuncesse. Tandu i spiriti maligni, esciuti da l'omu, entronu inde i maghjali, a banda di guasi due mila capi, si frumbò da l'elpa è s'annegò in mare. 14Quelli chì i facianu pasce si ne fughjinu, sparghjendu a nutizia in cita è pè a campagna è a ghjente andò à vede ciò chì era stalvatu. 15Ghjunta duv'ellu era Ghjesù, è videndu u indemuniatu, quellu chì avia avutu addossu a legione di i demonii, chì pusava, vestutu è assinnatu, a ghjente s'intimurì. 16I testimoni di u fattu racuntonu ciò chì era successu à u indemuniatu è quella di i maghjali. 17È senz'altru a ghjente supplicò à Ghjesù d'andassine da i so lochi. 18Mentre ch'ellu imbarcava, quellu ch'era statu indemuniatu li dumandava a grazia di stà cun ellu. 19Ghjesù ùn a li cuncesse, ma li disse: «Vaitine in casa toia è raconta à e to ghjente tuttu ciò chì u Signore ti hà fattu, è, cum'ellu hà avutu pietà di tè.» 20È l'omu si n'andò, principiendu à annunzia in a Decapola#5,20 Decapola: dece cità à S.E. di u lavu di Ghjenesarè., tuttu ciò chì Ghjesù avia fattu in so favore. È tutti ne eranu meravigliati.
A donna chì perdia u sangue è a figliola di Ghjaìru
(Mt 9,18-26; Lc 8,40-56)
21Ghjesù essendu vultatu [in barca] da mare in dà, un immensa folla li s'accolse in giru. Ed era vicinu à u mare. 22È tandu ghjunse à truvallu unu di i capisinagoga chjamatu Ghjaìru, chì, à tempu vistulu, li s'inghjinuchjò à i pedi, 23È li si ricumandò tantu, dicendu: «A mio figliola hè in puntu di morte, veni è imponili e mane ch'ella sia salva è pudè campà.» 24È Ghjesù partì cun ellu.
È una folla maiò u seguitava stringhjenduli si. 25È ci era una donna chì, dapoi dodeci anni perdia u sangue, 26avia suffertu assai in manu à parechji medici è ci avia lasciatu tuttu u soiu senza riescita, chì andava ancu peghjurendu, 27avendu intesu parlà di Ghjesù, si frafullò per da retru è li tuccò u vestitu. 28Chì dicia: «Basta ch'o'tocchi u so vestitu è saraghju salvata.» 29U sangue cessò subitu di corre, è a donna seppe in tutta a so persona ch'ella era guarita da u so male. 30È senz'altru, Ghjesù, chì s'avvide in ellu stessu chì una forza l'era surtita, si girò versu a folla è disse: «Quale hà toccu u mio vestitu?» 31I so discepuli li dissenu: «Ùn vedi cumu chì a folla ti si stringhje, è dumandi: quale mi hà toccu?» 32Ma ellu guardava à tutti per vede quella ch'era a cagione di stu fattu. 33È a donna intimurita è tremulone, sapendu ciò chì l'era successu, s'avvicinò, li si lampò à i pedi è li disse tutta a verità. 34È Ghjesù li disse: «O figliola, a to fede t'hà salvatu. Vai in pace, è sìa guarita da u tò male.»
35Mentre ch'ellu parlava, ghjunse ghjente da a casa di u capisinagoga, per dì à quellu: «A to figliola hè morta. Chì disturbi sempre u Maestru?» 36Ghjesù ch'avìa intesu issu discorsu disse à u capisinagoga: «Ùn teme. Abbii a fede è basta.» 37È ùn permesse à nimu di seguitallu, fora di Petru, Ghjacumu è Ghjuvanni, u fratellu di Ghjacumu. 38Ghjunsenu in casa di u capisinagoga, è Ghjesù vide u cunbugliu, cù ghjente chì pienghjia è briunava assai. 39Entratu ch'ellu fù, disse: «Cumu hè chè voi v'affannate? Chì hè issu cumbugliu è chì sò issi pienti? A zitella ùn n'hè morta chì dorme.» 40A ghjiente si ne ridia, ma ellu fenduli esce tutti, pigliò u babbu è a mamma è quelli chì l'avianu accumpagnatu, è entrò induv'ella era a zitella. 41Pigliendu a zitella per a manu li disse: «Talita cumi#5,41 Talita cumi: parolle arameane (di a lingua parlata tandu da i Ghjudei).», ciò chì vole dì: «O zitella, ti dicu d'arrizzati.» 42A zitella s'arrizzò subitu è viaghjò chì avìa dodeci anni. Firmonu sbalurditi da tamanta meraviglia. 43Ma ellu li si ricumandò assai chì nimu sappia ciò chì s'era passatu è li disse di fà manghjà a zitella.
اکنون انتخاب شده:
Marcu 5: 4EvCors
هایلایت
کپی
مقایسه
به اشتراک گذاشتن
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Société biblique française, 1994