Marcu 6

6
Ghjesù ricusatu in Nazarè
(Mt 13,53-58; Lc 4,16-30)
1Esciutu da quella casa, Ghjesù andò inde u so paese#6,1 Paragunà cù Mt 13,54 è a nota., è i so discepuli u seguitonu. 2È, venutu u sabbatu, principiò à insignà inde a sinagoga. È tanti chì u stavanu à sente funu stunati è dissenu: «Da induve li venenu ste cose? Chì hè sta sapienza chì l'hè stata data? Cumu escenu da e so mane tutti issi miraculi? 3Ùn hè ellu l'artigianu, u figliolu di Maria#6,3 Paragunà cù Ghjv 6,42., u fratellu di Ghjacumu, di Ghjiseppu, di Ghjuda è di Simone? È e surelle ùn sò quì cù noi?» È si ne scandalizavanu. 4È Ghjesù li disse: «Ùn ci hè prufeta chì ùn sia rivaritu, cacciatu ne in lu so paese, frà a so ghjente è in casa soia#6,4 Paragunà cù Lc 4,24; Ghjv 4,44.5Ùn ci pobbe fà alcun'meraculu, fora di risanà qualchì malatu, impunenduli e mane. 6È fù surpresu da a mancanza di fede di i soi. È fece u giru di i paesi di u vicinatu, insignendu;
A missione di i dodici
(Mt 10,1.5-15; Lc 9,1-6)
7Poi chjamò i dodeci è cuminciò à mandalli dui à dui denduli u putere sopra à i spiriti maligni. 8È li ricumandò d'ùn piglia nunda pè u viaghju, s'ellu ùn hè un bastone: nè pane, nè bisaccia, nè muneta inde a bursella. 9Ma di calzassi di sandule è di vestesi d'una tunica sola. 10È li disse: «Entrendu in qualunque casa, stateci fin'à a u parte. 11Ma ind' i lochi duve elli ùn vi riceveranu è ùn vi staranu à sente, à u parte scuzzulate a polvera chì voi avete sottu à i pedi#6,11 Polvera: hè un segnu di ruttura. Vole dì chì u mandataghju ùn deve più nulla à a ghjenrte di u locu, mancu a polvera di a cità chì li puderia stà nantu i scarpi. Paragunà cù At 13,51; 18,6. , in modu di testimugnanza contru à elli.» 12È à l'esce predicavanu chì a ghjente si cunvertissi. 13È scunviavanu assai demonii, è ogliendu parechji malati, i risanavanu#6,13 Paragunà cù Ghjc 5,14..
A morte di Ghjuvanni u Battistu
(Mt 14,1-12; Lc 9,7-9)
14U Rè Erode#6,14 ErodeErode Antipà, rè di a Galilea. ne intese parlà, di fatti, a rinomina di Ghjesù si sparghjia. À chì dicìa chì Ghjuvanni u Battistu era rinvivitu da trà li morti è ch'ella era per quessa ch'elli accadianu sti meraculi di Ghjesù. 15À chì dicìa ch'ellu era Elia, à chì dicia ch'ellu era un prufeta cum'è l'altri prufeti. 16Quandu ch'Erode ne intese parlà, disse: «Ghjuvanni, quellu ch'eiu feci scapà hè rinvivitu.» 17Chì Erode stessu avia piglitu à Ghjuvanni è l'avia fattu incatenà in prighjò, per vìa di Erodiade, a moglia di u fratellu Filippu#6,17 Filippu: Erode Filippu, chì stava in Roma. Un' hè micca quellu Filippu chì era rè in Cesarea di Filippu., ch'ellu si tenia. 18Chì Ghjuvanni dicia à Erode: «Ùn hè micca permessa ch'è tù ti tenga cù a moglia di to fratellu#6,18 Vede Lv 18,16; 20,21.19Erodiade li ne vulia è cercava à fallu tumbà, ma ùn li riescia. 20Chì Erode temia à Ghjuvanni, sapendu ch'ellu era un omu ghjustu è santu, è, per ciò u defendia. È dopu intesulu era imbrugliatu assai, ma u stava à sente vulintere. 21Ma si presentò un ghjornu prupiziu, chì Erode, per festighjà u s'anniversariu, invitò à cena i capezzoni di u sò palazzu, i magistrati è i principali di a Galilea. 22Entrata ch'ella fù a figliola di Erodiade, è mentre ch'ella ballava, piacì à Erode è à i so invitati. U Rè disse à a ghjuvanotta: «Dumandami ciò ch'è tù voli è ti sera cuncessa.» 23Li ne fece ghjuramentu: «Dumandami ciò ch'è tù voli, u ti daraghju, fussi puru a metà di u mio regnu.» 24È ella, esciuta ch'ella fù, disse à a mamma: «Chì li dumanderaghju?» È quella rispose: «U capu di Ghjuvanni u Battistu.» 25Subitu rientrò, andeti in frezza versu u Rè, è li fece a so dumanda, dicendu: «Vogliu ch'è tù mi dia, à l'istante, nant'à un piattu, u capu di Ghjuvanni u Battistu.» 26U Rè ne fù cuntristatu assai, ma per vìa di u so ghjuramentu è di i so invitati, un volse ricusà. 27Un guardia, armatu di spada, fù subitu speditu cù l'ordine di purtà u capu nant'à un piattu. Andedi u suldatu, è li tagliedi u capu in prighjò. 28È u ghjunse nant'à un piattu ch'ellu purghjì à a ghjuvanotta, è quella u dede à a mamma. 29Sappiutula, i discepuli di Ghjuvanni ghjunsenu à piglià u so cadaveru per mettelu inde un sepolcru.
Ghjesù è l'apostuli facenu manghjà cinque mila persone
(Mt 14,13-21; Lc 9,10-17; Ghjv 6,1-14)
30Accustendusi à Ghjesù, l'apostuli li racuntonu tuttu ciò ch'elli avianu fattu è insegnatu. 31Ellu li disse: «Venite ind'un locu ritiratu è tranquillu è ripusatevi una stonda.» Ci vole à dì chì parechji facianu u passa è veni è ùn li davanu mancu tempu à manghjà. 32È imbarchendusi s'avvionu ver' di un locu ritiratu è tranquillu. 33Assai ghjente chì l'avianu visti alluntanassi i ricunniscinu. È, à pedi, da tutte e cità, accorsenu e ghjente, è ghjunsenu prima chè elli à u locu. 34À u sbarcà, Ghjesù vide una folla immensa è n'ebbe cumpassione, chì eranu cume tante pecure senza pastore#6,34 Paragunà cù Nm 27,17; 1 Rè 22,17., è principiò à insignalli tante cose. 35Cum'ellu era dighjà tardi, li s'accustonu i so discepuli dicenduli: «U locu hè desertu è l'ora hè bella avanzata. 36Falli rientre ch'elli possanu andà per isse campagne vicinante o pè i paesi à cumprassi da manghjà.» 37Ma ellu rispose: «Dateli voi da manghjà.» È li dissenu: «Andaremu à cumprà per due centu danari#6,37 Danari: era una pezza d'argentu chì valia u prezu di una ghjurnata di travagliu. di pane per putelli fà manghjà tutti.» 38Ellu dumandò: «Pani, quantu n'avete? Andate à piglià capu.» Fattu u contu li dissenu: «Ci hè cinque pani è dui pesci.» 39L'incaricò di falli pusà à tutti, à filarate, nant'à l'arba fresca. 40È si pusonu, per stolì di centu o di cinquanta. 41Pigliò i cinque pani è i dui pesci, pisò l'ochji in celu, benedisse è spezzò i pani, i dede à i so discepuli ch'elli i purghjissinu à a ghjente, è spartì frà tutti i dui pesci. 42Ène manghjedinu tutti è funu sazii. 43Cù ciò chì fermava di pane è di pesci empiinu dodeci coffe#6,43 Paragunà cù 2 Rè 4,42-44.. 44È quelli chì avianu manghjatu i pani eranu cinque milla omi.
Ghjesù marchjà annantu à u mare
(Mt 14,22-33; Ghjv 6,15-21)
45Subitu custresse i so discepuli à entre in barca è à passà nanzu ad ellu da culandi, ver' di Betsaida, mentre ch'ellu si licenzierebbe da u populu. 46Licenziatusi da u populu, si ne cullò nant'à à muntagna per preca. 47À tardi, a barca era sempre à mezu mare è ellu solu era à terra. 48È videnduli affannati à ramà —chì u ventu l'era cuntrariu—, versu trè ore di mane, andò à truvalli, marchjendu annantu à l'acqua, è i volse avanzà. 49Ma elli, videndulu marchjà annantu à l'acqua, u piglionu pè una fantomia, è si messenu à briunà. 50Chì tutti u videnu è si spaventonu. Ellu, subitu li parlò è disse: «Curaghju! Sò eiu. Ùn abbiate peura.» 51Cullò inde a barca cun elli. U ventu cessò. Ne funu ancu più sbarluditi. 52Elli ùn avianu micca capitu l'affare di i pani è u so core era sempre abbughjatu.
Ghjesù risana i malati in Ghjenesarè
(Mt 14,34-36)
53Compia a traversata ghjunsenu in Ghjenesarè#6,53 Ghjenesarè: piaghja ricca à S.W. di Cafarnau. duv'elli accustonu. 54A tempu sbarcati, Ghjesù fù ricunnisciutu da e ghjente. 55È gironu a cuntrata sana, è messinu à purtà i infermi ghjacilati in ogni locu duv'elli sapianu di truvallu. 56È in ogni locu duv'ellu ghjunghjia, paesi, cità o case di campagna, spunianu l'infermi inde e piazze è u supplicavanu di legalli tuccà ùn fussi chè l'orlu di u so vestitu. È tutti quelli chì u tuccavanu eranu salvati.

اکنون انتخاب شده:

Marcu 6: 4EvCors

های‌لایت

کپی

مقایسه

به اشتراک گذاشتن

None

می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید