Lucca 7
7
Ghjesù risana u schiavu di un cinturioni
(Mt 8,5-13; Ghjv 4,43-54)
1È compiu ch'ellu ebbi di parlà cusì à u populu, andedi in Cafarnau. 2È culà u schiavu di un cinturioni era malatu è vicinu à mora, è u patroni u tinia caru assai; 3è quand'ellu intesi parlà di Ghjesù, li mandedi unipochi di capipopuli di i Ghjudei, da dumandà ch'ellu vinissi è salvà u so schiavu. 4È quilli vensinu à truvà à Ghjesù è u prighedinu assai, dicendu: «a mireta chì tù a li cuncedi; 5chì voli bè a nostra nazioni, è a sinagoga a ci hà custrutta ellu.» 6È Ghjesù andedi cun elli; è, pocu luntanu da a casa, u cinturioni li mandedi amichi da dì li: «o Signori, ùn ti scumudà cusì, chì in casa meia ùn ti possu fà entra; 7È par quissa mancu mi sò parmissu di vena da par mè à truvà ti; ma dì una parolla, è u me servu sarà guaritu. 8Chì ancu eiu sò un omu sottumissu à un puteri, è dò l'ordini à i suldati chì mi sò sottumissi, è à unu dicu “vai” è ellu và, è à un antru “veni quì” è ellu veni, è à u me schiavu “fà cusì è ellu a faci.”» 9Sintendu lu Ghjesù si ni maravigliò, è vultatu si ver di a ghjenti chì andava cun ellu dissi: «a vi dicu, mancu in Israeli ci aghju trovu tanta fedi.» 10È vultati ch'elli funu à a casa i mandataghji, truvedinu u schiavu in saluta.
Risuscita u figliolu di una veduva in Naì
11È dopu andedi in una cità chjamata Naì#7,11 Naì: à S.E. di a Galilea. è cun ellu andavanu i discepuli è a ghjenti assai. 12È à l'avvicinà si da a porta di a cità, eccu ch'elli purtavanu fora un mortu, figliolu solu di una veduva, chì l'accumpagnavanu parechji di a cità. 13È u Signori a vidi, fù cummossu da a misericordia è li dissi: «ùn piegna.» 14È s'avvicinedi, tucchedi u catalettu, è quilli chì u purtavanu piantedinu, è ellu dissi: «o ghjuvanottu, a ti dicu, sveghja ti.» 15È u mortu si pusedi, è missi à parlà, è Ghjesù u resi à a mamma. 16È à tutti i pigliò a paura, è ludavanu à Diu dicendu: «un prufeta maiò s'hè alzatu ind'è noi» è «Diu hè vinutu à frammetta si in lu so populu.» 17È ni corsi a vuciata in la Ghjudea#7,17 Vede Lc 6,17 è a nota. sana è in tutti i circondi.
I mandataghji di Ghjuvanni u Battistu
(Mt 11,2-19)
18È i so discepuli annuncedinu tuttu què à Ghjuvanni; è Ghjuvanni chjamedi dui di i so discepuli 19È i mandedi à u Signori da dì li: «sè tù quillu chì veni#7,19 Vede Mt 11,3 è a nota., o ni avaremu da aspittà un antru?» 20Ghjunti duv'è Ghjesù, iss'omi dissenu: «Ghjuvanni u Battistu ci ha mandatu à truvati par dì: “sè tù quillu chì veni, o ni avaremu da aspittà un antru?”» 21È tandu à parechji li cacciò i malatii, i infirmità è i spiriti gattivi, è à parechji cechi li dedi dinò a vista. 22Tandu risposi à i mandataghji è dissi: «andeti è annunceti à Ghjuvanni ciò chì voi eti vistu è intesu: i cechi vedinu, i scianchi viaghjanu, i liparosi sò risanati, i cionchi sentinu, i morti si sveghjanu, è à i povari li và purtata a nutizia bona di u Vangelu#7,22 Paragunà cù Is 35,5-6; 61,1.. 23È biatu à chì ùn inciampa par via di mè.» 24È partinu i mandataghji di Ghjuvanni è Ghjesù missi à parlà di Ghjuvanni à a ghjenti: «chì seti andati à veda in lu disertu? Una canna mossa da u ventu, soca? 25Allora chì seti andati à veda? Un omu cù una vistitoghja ricca? Ma quilli chì anu a vistitoghja ricca è u lussu, stanu in li palazzi di i rè. 26Allora chì seti andati à veda? Un prufeta? Iè, criditi la puru, è altru cà un prufeta, ancu. 27Hè d'ellu ch'ella dici a Scrittura:
eccu, davanti à tè mandu u me mandataghju,
qt chì t'appruntarà a strada # 7,27
Ml 3,1
. .
28A vi dicu, più altu cà Ghjuvanni trà l'omi nati da i donni, ùn ci ni hè; ma u più chjucu in lu Regnu di Diu hè più altu cà ellu. 29È tuttu u populu chì u intesi è ancu i publicanu ricunniscinu chì Diu hè ghjustu, è si fecinu battizà di u battezimu di Ghjuvanni. 30Ma i Farusei è i duttori di a Legi ùn accittonu ciò chì Diu voli par elli, chì ùn fecinu battizà da ellu.
31«Cusì à quali avaraghju da paragunà li l'omi di sta leva, à quali s'assumiglianu? 32S'assumiglianu à i zitelli chì posanu in piazza è dicinu trà elli:
Emu sunatu di cialamella è ùn eti ballatu;
emu vuciaratu è ùn eti pientu!
33Or vinutu hè Ghjuvanni u Battistu , chì nè magna pani nè bii vinu, è voi diti “hè scemu”. 34È vinutu hè u Figliolu di l'Omu chì magna è bii, è voi diti: “ma guarda issu manghjonu è briaconu, amicu di i publicani è di i piccatori!” 35Ma ch'ella sia ghjusta a Saviezza, a ricunnoscinu tutti i so figlioli.»
A piccatrici pardunata
36È unu di i Farusei u invitedi à magnà cun ellu, è ellu andedi in casa di u Faruseu è si missi à tavulinu#7,36 Si missi à tavulinu: in quelli tempi, par manghjà, si stracquava omu cù u tavulinu davanti.. 37Or ci era una donna in la cità, una piccatrici, è quand'ella imparedi ch'ellu magnava ind'è u Faruseu, purtò un vasettu d'alabastru#7,37 Vede Mt 26,7 è a nota. pienu di prufumu, 38stava daretu à Ghjesù, à cantu à i so pedi, piignia è i so lacrimi chì cascavanu incruscedinu i pedi di Ghjesù; ella pigliò è l'asciuvedi cù i capelli, i basgedi è ci missi u prufumu. 39È videndu què u Faruseu chì l'avia invitatu pinsò da sè à sè: «quistu s'ellu hè prufeta, l'avaria da sapè chì razza di donna ch'ella hè quilla chì u tocca, è ch'ella hè una piccatrici.» 40È Ghjesù li dissi: «o Simò, aghju calcosa da dì ti. È ellu dissi: parla, o Maestru.» 41«Eranu dui omi chì duvianu i soldi à unu chì impristava, u prima cinquicentu pezzi d'arghjentu, è quillu altru cinquanta. 42Cum'elli ùn li pudianu renda, i li lascedi à tramindui. Allora, qualessu di i dui u tinarà più caru?» 43Simoni risposi è dissi: «avarà da essa quillu chì hà avutu bineghju di di più.» È Ghjesù li dissi: «ai a raghjoni.» 44È guardendu a donna dissi à Simoni: «a vedi issa donna? Sò intrutu in casa toia è acqua da i me pedi#7,44 Acqua da i me pedi: di lavà i pedi à l'ospite era un usu di l'uspitalità uriintale (si vega Gn 18,4; 18,2). ùn mi ni ai datu; ma ella m'hà lavatu i pedi cù i so lacrimi è i m'hà asciuvati cù i so capelli; 45tù mancu m'ai basgiatu; è ella da ch'e' sò intrutu altru ùn hà fattu cà basgià mi i pedi. 46Oliu in capu#7,46 Vede Sal 23,5 è a nota. ùn mi ni ai lampatu, è ella m'hà lampatu u prufumu nantu à i pedi. 47Par quista a ti dicu, li sò pardunati i so piccati, chì ni hà una mansa, par via di u so amori tamantu. Ma quillu chì li hè pardunatu pocu, amori ni hà pocu.» 48È à ella li dissi: «ti sò pardunati i to piccati.» 49È quilli chì eranu à tavulinu cun ellu missinu à dì trà di elli: «quali sarà quistu chì pardona ancu i piccati?» 50È disi à a donna: «a to fedi ti hà salvu; vai in paci.»
اکنون انتخاب شده:
Lucca 7: 4EvCors
هایلایت
کپی
مقایسه
به اشتراک گذاشتن
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Société biblique française, 1994