Geneza 15
15
Sămânța lui Avram
1După aceste întâmplări,
Cuvântul Domnului, din zări,
Pân’ la Avram veni, de sus,
Și-ntr-o vedenie i-a spus:
„Avrame! Nu te-nspăimânta!
Sunt scutul tău. Răsplata ta,
În fața Mea, e foarte mare.”
2Avram răspunse: „Doamne, oare
Ca să primesc, ce aș putea,
Căci am să mor făr’ a avea
Copii? Moștenitorul, peste
Tot ce am eu, Elizer este,
3Cel din Damasc.” El a mai zis:
„Sămânță, precum mi-ai promis,
Eu, de la Tine, n-am văzut,
Iar cel în casa mea născut –
Argatul meu – mă moștenește
Și tot ce am, el dobândește.”
4Atunci, Cuvântul i-a vorbit:
„Nu de el fi-vei moștenit.
Cel cari din tine-o să se nască,
Urmează să te moștenească.”
5L-a scos afară și i-a spus:
„Privește cerul! Colo sus!
Numără stelele, de poți,
Sau, într-un calcul, să socoți
Câte, pe bolta sa, vor sta –
Așa va fi sămânța ta!”
6Avram, pe Domnul, L-a crezut,
Iar crezul său i-a fost știut,
De Cel ce-i mai presus de fire,
Precum că e neprihănire.
Țara făgăduită seminței lui Avram
7Domnul i-a zis: „Eu, Domnul sânt!
Eu doar, după al Meu cuvânt,
Te-am scos din Ur și din Haldeea.
Când ai plecat din țara ‘ceea,
Ți-am spus să-ți iei tot, și nevasta
Pentru că-ți dau țara aceasta.”
8Avram, pe Domnul, L-a-ntrebat:
„Prin ce voi fi-ncunoștiințat,
Că am să fiu stăpân în țară?”
9Domnul, atunci, i-a vorbit iară:
„Să iei o juncă de trei ani,
O capră și-un berbec – ca ani,
Sa fie cu junca la fel –
O turturea și-un porumbel.”
10Avram, pe toate, le-a luat
Și-n două, el le-a despicat.
A pus fiecare bucată
În fața alteia. Dar iată,
Pe păsări nu le-a despicat.
11Păsări de pradă au zburat
Și peste stârvuri au venit,
Însă Avram le-a izgonit.
12În zare, soarele-a apus.
De-un somn adânc, a fost răpus
Avram – apoi s-a-nspăimântat,
În întuneric cufundat.
13„În vremile ce au să vină” –
Domnul a spus – „va fi străină,
Sămânța ta, în altă țară.
Roabă va fi și grea povară –
În patru secole-ncheiate –
Are a-i apăsa pe spate.
14Dar neamul cari robi i-a luat,
De Mine, fi-va judecat.
Iar când ieși-vor din robie,
Primi-vor multă bogăție,
Dobândind multe avuții.
15Tu vei pleca – așa să știi –
Să dormi cu-ai tăi părinți, în pace.
Până atunci însă, voi face
Să ai o viață împlinită
Și-o bătrânețe fericită.
16Și patru neamuri se vor scurge,
Până când iarăș’ vor ajunge
În țara care le-o dau lor.
Căci răul Amoriților,
De pe al țării larg cuprins,
Încă nu este prea întins.”
17Când soarele a asfințit,
O beznă grea s-a-nstăpânit,
Și-un fum – precum cel de cuptor –
S-a repezit, fulgerător,
Prin animalele-așezate,
De-Avram – prin cele despicate.
18Un legământ a încheiat
Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat:
„Dau țara, seminției tale.
Ea se întinde de din vale
De Nilul Egiptenilor,
Și-atinge unda apelor
Marelui fluviu Eufrat.
Pământu-acesta minunat,
Îl dau pentru al tău popor.
19Acum e al Cheniților,
Al neamului de Cheniziți,
De Cadmoniți și de Hetiți;
20Este al Fereziților,
Precum și-al Refaimiților,
21Al neamului de Amoriți,
A celor ce sunt Canaaniți,
Precum și-al Ghirgasiților
Și-n fine-al Iebusiților.”
اکنون انتخاب شده:
Geneza 15: BIV2014
هایلایت
کپی
مقایسه
به اشتراک گذاشتن
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Copyright © 2014 Ioan Ciorca