Matheu 27

CAP. XXVII.

1Și cându aperi, féçeră sborŭ tuțĭ archiereilĭi și aușilĭi a poporŭluĭ, contra luĭ Iisusŭ, tra s’lŭ omóră. 2Și decara lŭ legară, lŭ duseră și lŭ predéderă la Guvernatorŭlu Ponțiu Pilatŭ.

3Atunçea Iuda care lŭ avea predată, cându veḑŭ că Iisusŭ fu giudecatŭ tră mórte, s’tunusi și turnă năpoĭ treĭ ḑeçĭlĭi de argințĭ a archiereilorŭ și aŭșilorŭ, și ḑîse: 4Feciu pecatŭ că am predată sânge nestepsitŭ. 5Ma elĭ ḑîseră: Çe nĕ éste a nóuĕ? Tine veḑĭ tr’aestă. Ș’arŭcă argințilĭ în templu, fugi, și s’duse de se spinḑură. 6Iară archiereĭlĭi, luară argĭnțĭlĭ și ḑîseră: Nu prinde s’lĭ băgămŭ în casa templuluĭ, că éste prețŭ de sânge. 7Și decara féçeră sborŭ acumperară cu elĭ agrulŭ a Olarŭluĭ, tră îngroparea strĕin̄ĭlorŭ.

8De açea açelŭ agru s’clĭemă agrulŭ a sângeluĭ până în ḑiua de astă‐ḑĭ. 9Atunçea se împlini açea çe fu ḑîsă prin profetŭlu Ieremia care ḑîçe: „’Șĭ luară treĭ ḑeçĭlĭi de argințĭ prețulŭ a vindutŭluĭ, care fu tin̄isitŭ de hilĭi a luĭ Israilŭ; 10și lĭ déderă tră agrulŭ a Olarŭluĭ, precumŭ mĭ dimândă Domnulŭ“. 11Iară Iisusŭ stătu înaintea guvernatorŭluĭ și guvernatorŭlu lŭ întrebă ḑîcêndŭ: Tine esci amirălu a Iudeĭlorŭ? Și Iisusŭ lĭ ḑîse:

12Tine ḑiçĭ. Și cându s’acuză de câtrĕ archiereĭ și de aușĭ, nu respunse çeva.

13Atunçea Pilatŭ ḑîse câtrĕ elŭ: Nu avḑĭ câte mărturisescu contra ta? 14Și nu lĭ respunse la niçi unŭ graiu, în câtŭ guvernatorŭlu se mira multu.

15Iară la serbătóre lipsea ca guvernatorŭlu să sălăghiéscă a poporŭluĭ din înclĭsóre, unŭ care vrea elĭ. 16Și avea atunçea în înclĭsóre, unŭ omŭ avḑîtŭ care se clĭema Baraba. 17Și cându elĭ s’adupară lĕ ḑise Pilatŭ: Care vrețĭ s’vĕ sălăghiescu, Baraba, ică Iisusŭ care s’ḑîçe Christosŭ? 18Că scia că de pismă l’avea predată.

19Ma cându elŭ ședea pe scamnu de giudecată, petrecu la elŭ mulĭérea luĭ ḑicêndŭ: S’nu lĭ façĭ çeva açeluĭ îndreptu, că multe pățĭi tră nĕsŭ astăḑĭ în v̄isŭ.

20Ma archiereilĭi și aușilĭi înduplecară mulțimea tra s’çéră Baraba, iară Iisusŭ s’lu chéră. 21Și respunse guvernatorŭlu, și lĕ ḑîse: Care din amêndoĭ vrețĭ s’vĕ sălăghiescu? Șĭ açelĭ ḑîseră: Baraba. 22Pilatŭ lĕ ḑîçe: Çe s’lu facŭ decara Iisusŭ care s’dîçe Christosŭ? Tuțĭ lĭ ḑîseră: 23Să se cruçifică. Iară guvernatorŭlu ḑîse: Ma çe rĕŭ are faptă? Iară açelĭ cama multu striga și ḑîçea: Să se cruçifică. 24Și Pilatŭ cara veḑu că çeva nu póte s’facă, ma cama multă vrévă s’façe, luă apă ’șĭ spelă mân̄ĭle a luĭ înaintea mulțimilĭeĭ, și ḑîse: Nestepsitŭ escu de sângele aestuĭ dreptu; voĭ vedețĭ tr’aestă. 25Și tutŭ poporŭlu respunse și ḑîse: Sângele a luĭ s’hibă asupra nóstră și asupra hilĭlorŭ a nostrorŭ.

26Atunçea lĕ sălăghi Baraba, iară pre Iisusŭ, după çe lŭ bătŭ, lŭ déde tra să se cruçifică. 27Atunçea ostasĭlĭi a Domnitorŭluĭ Iuară pre Iisusŭ la pretoriu, și adunară ningă nĕsŭ tuta banda a ostașilorŭ. 28Și lŭ desvescură și lŭ învescură cu hlamidă aroșe. 29Și ’lĭ împlătiră ună corónă de schin̄ĭ, lĭ o apuseră pre capŭ, și ună calame la mâna lĭ dréptă; și îngenuclĭară d’înaintea luĭ, și ’șĭ arîdea de elŭ, ḑîcêndŭ: 30Bucură‐te amiră a Iudeilorŭ. Și ascuipară preste elŭ, și luară călamea, și lŭ batea preste capŭ. 31Și după çe ’șĭ bătură peză de elŭ, îlŭ desvescură de hlamidă, și lŭ învescură cu straniele aluĭ, și ’lŭ duseră s’lŭ cruçifică. 32Și cându eșia afóră, aflară unŭ omŭ Kirineanŭ, care se clĭema Simonŭ; pre açelŭ lu acățară angarie tra s’lĭ pórtă cruçea. 33Și cându viniră la locŭlu numitŭ Golgotha, care s’ḑîçe locŭlu a Capățîneĭ, lĭ déderă tra s’bea puscă amestecată cu hére; și gustândaluĭ nu vru s’bea.

34Și după çe ’lŭ cruçificară, lĭ împărțiră stran̄iele, șî arŭcară șcurta, tra să se împlinéscă açea çe fu ḑîsă, prin profetŭ: 35’Șĭ împărțiră veștimêntele a méle între elĭ, și tră stran̄ĭlu a m̄eu arŭcară șcurta. 36Și șeḑêndaluĭ, lu aveglĭa acolo.

37Și lĭ băgară de asupră capŭluĭ a luĭ acuzarea luĭ scrisă: AESTU „ESTE IISUSŬ AMIRĂLU A IUDEILORŬ.“

38Atunçea cruçificară deadunŭ cu elŭ și doĭ furĭ, unŭlu ’n‐a‐drépta, și unŭlu ’n‐a‐stânga.

39Și açelĭ çe treçea pre ningă nĕsŭ, ’lŭ îngiura și ’șĭ legăna capetĕle a lorŭ ḑîcêndŭ: 40Tine care aspargĭ templulŭ, și în treĭ‐ḑîle lŭ adarĭ, ascăpă‐te pre tine. S’éste că esci hilĭlu alŭ Dumneḑĕŭ, depune‐te de pre cruçe. 41Așițe și Archiereĭlĭi ’șĭ bătea peză deadunŭ cu Cărturarĭlĭi și aușĭlĭi și ḑîçea: 42Alțĭ ascăpă, elŭ singurŭ nu póte să se ascapă; s’éste că éste amiră aluĭ Israilŭ, la s’depună tora de pre cruçe, și s’lŭ credemŭ. 43Spéră în Dumneḑĕu; la s’lu ascapă tora s’éste çă lŭ va; 44că ḑîse: Hilĭlu alŭ Dumneḑĕu escu. Tutŭ ași și furĭlĭi carĭ era deadunŭ cu elŭ cruçificațĭ, ’lu îngiura.

45Iară de la óra șése, s’féçe întunérecŭ preste tutŭ locŭlu, până la óra nóuĕ.

46Și pre la óra nóuĕ strigă Iisusŭ cu bóçe mare, ḑîcêndu: „Ili, Ili, lama sabahtani?“ Care va s’ḑîcă „Dumneḑĕŭlu a m̄eu Dumneḑeŭlu a m̄eu, câ‐çe me alăsașĭ?“ 47Iară niscânțĭ din açelĭ carĭ ședea acolo, cându avḑîră ḑiçea: „Că pre Ilia strigă elŭ“. 48Și tru óra unŭ din elĭ, alĕgă și luă unŭ sfungŭ, lŭ umplu cu puscă, și cara lu băgă tr’ună călame, lĭ déde s’bea. 49Iară alanțĭ ḑîçea: Alăsațĭ la svedemŭ dise va s’v̄ină Ilia s’lu ascapă.

50Atunçea Iisusŭ iară strigă cu bóçe mare, și déde duhŭlu.

51Și écă curtina a templuluĭ s’arupse în dóuĕ, din susŭ până în ghiosŭ; și locŭlu s’cutremură, și chetrele s’disicară și mormênțĭlĭ s’desclĭseră, 52și multe trupurĭ de sânțĭ, carĭ era morțĭ se sculară.

53Și decara eșiră din mormênțĭ după înv̄iarea luĭ, întrară în sânta çetate, și se spuseră la mulțĭ.

54Iara sutașŭlu și açelĭ çe era cu elŭ de aveglĭa Iisusŭ, cându veḑură cutremurŭlu, și açéle çe s’féçeră, s’aspĕriară vêrtosŭ, și ḑîseră: Dealihea hilĭlu a luĭ Dumneḑĕu fu aestu.

55Și era acolo multe mulĭerĭ çe mutria de departe, și carĭ avea vinită după Iisusŭ din Galilea, și lĭ servia; 56Intre carĭ era Maria Magdalena, și Maria muma luĭ Iacovŭ și a luĭ Iosi, și muma a hilĭlorŭ a luĭ Zevedeŭ.

57Si cându întunecă, vine unŭ omŭ avutŭ din Arimathea cu numa luĭ Iosifŭ care și elŭ fu discipulŭ aluĭ Iisusŭ.

58Aestu vine la Pilatŭ și çeru trupŭlu a luĭ Iisusŭ. Atunçea Pilatŭ déde ordinŭ să lĭ se da trupŭlu. 59Si Iosifŭ luă trupŭlu lŭ înfășură în giulgiu curatŭ, și lŭ băgă în noŭlu a luĭ mormêntu, 60çe l’avea săpată în chétră, și tăvăli ună chétră mare pre ușa mormêntuluĭ, și s’turnă elŭ. 61Iară era acolo Maria Magdalena, și Maria alantă, șeḑêndaluĭ în fața mormêntuluĭ.

62Iară a dóua ḑi care este după Vinerĭ, se adunară archiereilĭi și Fariseilĭi la Pilatŭ, și ḑiseră: 63Dómne ne adusemŭ aminte că açelŭ amăgitorŭ nică de cându era v̄iu, ḑîse: După treĭ ḑile va s’me scolŭ. 64Ma dimândă să se asiguréḑă mormêntulŭ, până a treia ḑi, tra s’nu çeva de v̄inu discipulĭi a luĭ nóptea s’lu fură, și să ḑîcă a poporŭluĭ: că se sculă din morțĭ. Si amăgirea de apoia va s’hibă cama réua de açea d’ întân̄iŭ. 65Ma Pilatŭ lĕ ḑise: avețĭ aveglĭătorĭ; duçețĭ‐vĕ și asigurațĭ‐vĕ cumŭ scițĭ. 66Si elĭ s’duseră asigurară mormêntulŭ și vulusiră chétra, de adunŭ cu a veglĭătorĭlĭi.

Currently Selected:

Matheu 27: AROM

Highlight

Copy