Matheu 26

CAP. XXVI.

1Și fu că după çe fini Iisusŭ tute aeste sbórĕ, ḑîse câtrĕ discipulĭi a luĭ. 2Scițĭ că după dóue ḑile v̄ine paștele și hilĭlu a omŭluĭ se preda tra să se cruçifică. 3Atunçea ’se adunară Archiereilĭi și Cărturarĭlĭi și Marĭlĭi a poporŭluĭ tru oborŭlu a Archiereŭluĭ, care se clĭema Caiafa, 4și ’șĭ sburîră tra s’acață pre Christolu cu vulpilĭe, și s’lu omóră. 5Ma ḑîçea: Nu în sĕrbătóre, tră s’nu s’facă turburare în poporŭ.

6Și cându era Iisusŭ în Bithania, în casa leprosŭluĭ Simonŭ, 7vine la elŭ ună mulĭére, cu unŭ vasŭ de alabastru cu mirŭ multu scumpu, și ’lŭ turna pre capŭlu a luĭ cându ședea la mésă. 8Ma discipulĭi cându veḑură, s’năiriră și ḑiseră. 9Tră çe s’facă aestă chérdere? Că aestu mirŭ putea să se vindă scumpu, și să s’da la órfăn̄ĭ. 10Ma Iisusŭ cându cunoscu aestă, lĕ ḑîse: Câ‐çe o turburațĭ mulĭérea? Că ea bunŭ lucru m̄ĭ féçe a m̄ié. 11Că orfán̄ĭlĭi lĭ avețĭ tot‐una cu voĭ, ma mine nu me avețĭ tot‐una. Că 12ea çe versă aestu mirŭ pre trupŭlu a m̄eŭ, o féçe tră îmmormêntarea mea.

13Dealihea vĕ ḑîcŭ: iu çe‐do çe va să s’predică aestu vănghelĭu, în tută lumea, are să se ḑîcă açea çe féçe ea, tră aduçérea aminte a lĭeĭ. 14Atunçea unŭlu din açelĭ doi‐sprĕ‐ḑéçe, care se ḑîçea Iuda Iscariotŭ, s’duse la Archiereĭ, și ḑîse: 15Çe va s’m̄ĭ dațĭ, și eu s’vĕ lŭ predau? 16Și açelĭ lĭ déderă treĭ ḑeçĭ de argințĭ. Și de atunçea căfta óra s’lu preda.

17Și la întân̄ia ḑiuă a azimelorŭ, se aprochiară discipulĭi de Iisusŭ și lĭ ḑiseră: Iu veĭ să îndrégemŭ tra să măçĭ paștele? 18Și elŭ lĕ ḑise: Duçețĭ‐vĕ în çetate la cutare, și ḑîcețĭ lĭ: Invețătorŭlu ḑîçe: Timpulŭ m̄ĭ se aprochie, la tine va s’facŭ paștele deadunŭ cu discipulĭi a m̄eĭ. 19Și féçeră discipulĭi cumŭ lĕ dimândă Iisusŭ, și îndrépseră paștele.

20Și cându întunecă Iisusü ședea la mésă cu doi‐sprĕḑéçĭlĭi; 21Și când mânca eĭ, lĕ ḑise: Dealihea vĕ ḑîcŭ că unŭlu din voĭ va s’me preda. 22Și elĭ se învirinară multu, și înçepură s’ḑică a luĭ, orĭ care de nĕșĭ: 23Nu çeva de escu eu Dómne? Iară elŭ respunse și ḑîse: Açelŭ ce mólĭe de adunŭ cu mine cu mâna în blidŭ, açelŭ va s’me preda. 24Hilĭlu a omŭluĭ s’duçe precumŭ éste scriată tră elŭ: ma, ca vaĭ de açelŭ omŭ, prin care hilĭlu a omŭluĭ s’preda; cama ghine era tră nĕsŭ, s’nu era faptŭ. 25Atunçea Iuda açelŭ çe predéde respunse și ḑîse: Rabbi nu çeva de escu eŭ? Lĭ ḑîçe: Tine dîseșĭ.

26Și cându elĭ mânca, luă Iisusŭ pânea, ’lĭ déde urăciunea, o frâmse și o déde a discipulĭlorŭ, a luĭ, și lĕ ḑîse: Luațĭ mâncațĭ aestu éste trupŭlu a m̄eu. 27Și apoĭa luă scafa, o mulțumi, și o déde a lorŭ, și lĕ ḑîse: 28Bețĭ de tru aestă tuțĭ; că aestŭ éste sângele a m̄eu, a noŭluĭ testamentŭ, care s’vérsă tră mulțĭ tră lĭertarea pecatelorŭ. 29Ma vĕ ḑicu că de aó ’nainte nu va s’beau de aestu pomŭ a v̄itĕlĭeĭ, până la ḑiua açea, cându va s’lu beau cu voĭ din noŭ, tru amirărilĭea a Tataluĭ‐m̄eŭ.

30Și după çe cântară unŭ psalmu, eșira la muntele a masin̄ĭlorŭ.

31Atunçea ḑîse câtrĕ elĭ Iisusŭ: In aestă nópte tuțĭ va s’vĕ scandalisațĭ în mine; că éste scriată: „Va s’batŭ pecurarŭlu, și va să se respândéscă oile a cupielĭeĭ“. 32Iară după înv̄iarea mea, va s’m̄érgu înainte de voĭ în Galilea. 33Ma Petru rĕspunse și lĭ ḑise: Și tuțĭ cara să se scandaliséscă în tine, eŭ vêr‐nă óră nu va s’me scandalisescu; 34ḑîse câtrĕ elŭ Iisusŭ. Dealihea ḑîcŭ a țié, că în nóptea aestă înainte ca s’cântă cocotŭlu, de trei orĭ va s’te lépeḑĭ de mine. Petru ḑise a luĭ; 35S’lipsire și s’morŭ cu tine, nu va s’me lépedŭ de tine. Ași ḑîseră și tuțĭ discipulĭi.

36Atunçea Iisusŭ v̄ine deadunŭ cu elĭ la unŭ locŭ, çe s’clĭema Ghetsimani și lĕ ḑîçe a discipulĭlorŭ. Ședețĭ aóçe până s’m̄ergu acolo să me înclĭnŭ.

37Și luă cu elŭ Petrulŭ și doilĭi hilĭ aluĭ Zevedeŭ, și înçepu să se învirinéḑă, și să lĭ v̄ină mare ângusă. 38Atunçea ḑîse câtre elĭ. Multŭ învirinatŭ m̄ĭ éste sufletŭlu până la mórte; arĕmănețĭ aó și stațĭ descepți cu mine.

39Și s’duse puținŭ ma năinte, căḑu pre față și se ruga, ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu, s’fure cu putință, la s’trécă de la mine aestă scafă; Iară nu cumŭ voiŭ eu, ma cumŭ vreĭ Tine. 40Și v̄ine la discipulĭi, lĭ află iu dorm̄ia, și lĭ ḑiçe a luĭ Petru; Ași, nu pututŭ să stațĭ deșcepțĭ ună óră cu mine? 41Hițĭ deșcepțĭ, și rugați‐vĕ tra s’nu întrațĭ în cărtire. Că duhŭlu éste desceptu, ma trupŭlu neputinciosŭ.

42Iară, a dóua óră s’duse și se rugă ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu s’éste că nu se póte s’trécă de la mine aestă scafă tra s’nu o beau, la s’facă vrérea ta.

43Și vine și lĭ află iară dorm̄indaluĭ; 44Că oclĭlĭ lĕ era îngreunațĭ Și îlĭ alăsă, și s’duse iară și se rugă a treia óră, ḑîcêndŭ iară açéle sbórĕ.

45Atunçea vine la discipulĭ și lĕ ḑiçe: dorm̄ițĭ de tora încolo, și v’arăpăsațĭ. 46Écă s’aprochie óra, și hilĭlu a omŭluĭ s’preda în măn̄ĭle a pecătoșĭlorŭ. Sculațĭ‐vĕ; la s’m̄érgemŭ; écă s’aprochie açelŭ çe me preda.

47Și cându elŭ nică sbura, écă Iuda unŭlŭ de doĭ‐spĕ‐ḑéçĭlĭi vine, și cu elŭ mulțime mare cu lémne și cu cuțite, de la Archiereĭ și Aușĭlĭi a poporŭluĭ. 48Și açelŭ çe lŭ predéde, lĕ déde semnu, și lĕ ḑîse: Care va s’lŭ bașŭ, açelŭ éste, acățațĭ lu. 49Și vine îndreptu la Iisusŭ și lĭ ḑîse: 50Bucură‐te Rabbi. Și lŭ bășă. Iară Iisusŭ lĭ ḑîse: óspe tră çe venișĭ? Atunçea s’aprochiară elĭ, băgară măn̄ĭle pre Iisusŭ, și lŭ açățară.

51Și écă unŭ din açelĭ çe era cu Iisusŭ tése mâna, scóse cuțitŭlu a luĭ, și agudi servitorŭlu a Archiereŭluĭ, și ’lĭ tălie uréclĭea. 52Atunçea Iisusŭ ḑîse açeluĭ: Intórnă‐țĭ cuțîtŭlu la locŭlu a luĭ, că tuțĭ carĭ au luatŭ cuțîtŭ, de cuțîtŭ va s’chéră. 53Ică minduescĭ că nu potŭ eu sá rogŭ acmu Tată‐m̄eu, să m̄í apună înainte cama de dóuĕ‐sprĕ ḑéçe legiun̄ĭ de Anghelĭ? 54Cumŭ decara va să se împlinéscă scripturĭle, că ași prinde să se facă?

55In açea óră Iisusŭ ḑîse a mulțimilĭei; Ca la vr’unŭ furŭ avețĭ eșită cu cuțîte și cu lemne s’me acățațí? Tute ḑilele la voĭ ședeam învețândaluĭ în templu și nu me acățatŭ. 56Ma aeste tute s’féçeră tra să se ĭmplinésçă scripturĭle a profețílorŭ. Atunçea toțĭ discipulĭi lŭ alásará și fugiră.

57Iară açelĭ çe acățară Iisusŭ, ’lŭ aduseră la Archiereŭlu Caiafa, iu era adunațĭ cărturarĭlĭi și Aușĭlĭi. 58Și Petru s’duçea după nĕsu de departe, până tru oborŭlu a Archiereŭluĭ. Și întră înăuntru, și ședea cu servitorilĭi, tra s’védă finitŭlu. 59Ma archiereilĭi și aușilĭi și tută adunarea căfta marturie minciunósă contra luĭ Iisusŭ, tra s’lu omóră; 60ma nu aflară; cu tute că vineră mulțĭ martorĭ minciunoșĭ, nu aflară. Apoĭa veninda‐luĭ doĭ martorĭ mincĭunoșĭ ḑiseră: 61Aestu ḑîse: Potŭ s’aspargu biserica alŭ Dumneḑĕu, și în treĭ ḑiles’o adaru. Și se sculă Archiereŭlu și lĭ ḑîse: Nu respunḑĭ çeva? 62Çe mărturisescu aeștĭ contra ta? 63Iară Iisusŭ tăçea. Și respunse Archiereŭlu și lĭ ḑîse: Te giurŭ pre v̄iŭlu Dumneḑĕu, să nĕ ḑîçĭ s’éste că tine esci Christolu hilĭlu alu Dumneḑeu. 64Iisusŭ lĭ ḑiçe: Tine ḑîseșĭ; ma vĕ ḑîcŭ; De aó înainte va s’vedețĭ hĭlĭlu a omŭluĭ șeḑêndu la drépta putérelĭeĭ, și venîndŭ pre nuorĭlĭi a çerŭluĭ. 65Atunçea archiereŭlu ’șĭ arupse straniele, și dîse: Elŭ blastemă; çe nĕ lipsescu marturĭ? 66Ecă tora lĭ avḑîtu blăsmarea. Çe vĕ se pare? Și açelĭ respunseră și ḑîseră: 67Stepsitŭ éste tră mórte. Atunçea lu ascuçhiéră pre față, și lŭ bătură; iară alțĭ lĭ déderă palme ḑicêndŭ: 68Christóse, profitisea‐nĕ care éste açelŭ çe te agudi?

69Iară Petru ședea afóră tru oborŭ; și s’aprochie de nĕsŭ ună servitóre, și lĭ ḑîse: Și tine eraĭ cu Iisusŭ Galileanŭlu. 70Ma elu se lepădă înaintea tutulorŭ și ḑîse: Nu sciu çe ḑîçĭ. 71Și cându eși la pórtă, ’lŭ veḑu altă servitóre, și ḑîse açelorŭ de açolo. Și aestŭ era cu Iisusŭ Nazarianŭlu. 72Și iară se lepăda cu giuratŭ, că nu cunoscu omŭlŭ. 73După puținŭ iară s’aprochiară açelĭ çe stătea acolo, și ḑiseră a luĭ Petru: Dealihea și tine unŭ din elĭ escĭ; că de pre sborŭlu a tĕu te cunoscĭ.

74Atunçea înçepu s’anătheméḑă și săgiură, că nu cunoscŭ omŭlu. Și tru‐óră cocotŭlu cântă. 75Și ’șĭ aduse aminte Petru de sborŭlu a luĭ Iisusŭ, care lĭ avea ḑîsă, că înainte ca s’cântă cocotŭlu, de treĭ orĭ va să te lépăḑĭ. Și eși afóră și plâmse amarŭ.

Currently Selected:

Matheu 26: AROM

Highlight

Copy