Matheu 25
25
CAP. XXV.
1Atunçea va s’unzéscă amirărilĭea çerŭluĭ, cu ḑéçe virghine, carĭ, luară căn, dilele a lorŭ, și eșiră s’aștéptă ginerĕle. 2Çinçi din ele erau mintimene, și çinçi nebune. 3Açéle nebune, cându ’și luară căndilele a lorŭ, nu luară și untu‐lemnu cu nĕse. 4Ma mintimenĕle luară untu‐lemnu în vasele a lorŭ, de adunŭ cu căndilele a lorŭ. 5Și cara s’amână ginerĕle, lĕ vine somnu a tutulorŭ, și dorm̄ia. 6Ma în am̄iaḑă nópte s’avḑi ună bóçe: Écă ginerĕle v̄ine, eșițĭ s’lu așteptațĭ. 7Atunçea se sculară tute açéle virghine, și ’șĭ îndrépseră căndilele a lorŭ. 8Ma nebunele ḑîseră a mintimenelorŭ: Dați‐nĕ de untulemnulŭ a vostru, că căndilele a nóstre s’astingŭ. 9Și mintimenele respunseră și ḑiseră: Nu ași, s’nu çeva de nu nĕ agiunge niçi a nóuĕ, niçi a vóuĕ; ma cama ghine duçețĭ‐vĕ la açelĭ ce vindu, și acumpărațĭ‐ve. 10Și cându açéle s’duseră s’acumpĕră, vine ginerĕle și açele çe era îndrépte, întrară cu elŭ la nuntă, și se înclĭse ușa. 11Apoĭa v̄inŭ și alante virghine, și ḑicŭ: Dómne, Dómne, desclide‐nĕ. 12Iară elŭ respunse și ḑîse: Dealihea vĕ ḑicŭ, că nu vĕ cunoscŭ.
13Stațĭ decara deșcepțĭ, că nu scițĭ ḑiua niçi óra în care hilĭlu a omŭluĭ va s’v̄ină.
14Că éste ca unŭ omŭ, care cându m̄ergea departe, clĭemă pre servitorĭlĭi a luĭ, și lĕ déde avérea luĭ; 15Și a unuĭ lĭ déde çinçi talanțĭ, a altuĭ doĭ, iară a altuĭ unŭ, a cuĭ‐çido după putérea luĭ, și fugi tru óră. 16Și s’duse açelŭ çe luă çinçilĭ talanțĭ, lucră cu nĕșĭ, și féçe alțĭ çinçi talanțĭ. 17Așițe și açelŭ cu doĭ amintă și aestu alțĭ doĭ. 18Iară açelŭ çe luă unŭlu, s’duse, săpă în locŭ, și ascunse asimea a domnu‐sĕuĭ.
19După multu timpu vine domnulŭ açelorŭ servitorĭ, și lĕ căftă cuitéla. 20Și vine açelŭ çe luă çinci talanțĭ, și aduse alțĭ çinçi talanțĭ, și ḑîse: Dómne çinçi talanțĭ m̄ĭ aĭ dată, écă alțĭ çinçi amintaĭ cu nĕșĭ. 21Lĭ ḑise domnu‐sĕu; ghine o bunŭ și credinciosŭ servitorŭ; tră puține fuși credinciosŭ, ma va s’te bagŭ pre multele: întră tru bucuria a domnu tĕuĭ 22Și vine și açelŭ çe luă doĭ talanțĭ și ḑise: Dómne doĭ talanțĭ mĭ aĭ dată, écă alțĭ doĭ talanțĭ amintaĭ cu elĭ. 23Și lĭ ḑise a luĭ domnu‐sĕu: Ghine a bunŭ și credinciosŭ servitorŭ; tră puține fușĭ credinciosŭ tră multe va s’te bagŭ; întră tru bucuria a domnu‐tĕuĭ. 24Și cându vine açelŭ çe luă unŭ talantu, ḑîse: Dómne, eu te cunosceamŭ că escĭ unŭ omŭ strimtu la inimă: séçerĭ acolo, iu nu semenașĭ; și adun̄ĭ d’acolo iu nu împărțîșĭ. 25Și me asperiaĭ, și me dușŭ de ascumșu talantulŭ a tĕu în locŭ; écă‐lŭ al tĕu.
26Respunse domnu‐sĕu, și lĭ ḑise: O rĕu și lenevosŭ servitorŭ; aĭ sciută că séçerŭ iu nu semĕnaĭ, și adunŭ d’iu n’am impărțită. 27Prindea decara s’ daĭ asimea mea la bancherŭ, și venindaluĭ eŭ, era s’lĭau a meu, cu amitatecŭlu. 28Tr’açea luațĭ de la elŭ talantulŭ, și dațĭ‐lu la açelŭ çe are ḑéçe talante. 29Că tutŭ aceluĭ çe are, va s’lĭ se da, și va s’lĭ se adav̄gă. Iară de la açelŭ ce nu are, și açea çe are va c’lĭ se lĭa de la nĕsŭ. 30Și pre servitorŭlu açelŭ rĕa arucațĭ‐lu tru întunéreculŭ açelŭ de afóră. Acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințilorŭ.
31Iară cându va s’v̄ină hilĭlu a omŭluĭ, în gloria luĭ, și tuțĭ sânțilĭ anghelĭ cu elŭ, atunçea va s’șédă pre scamnulŭ de gloria luĭ. 32Și tute gintele va să s’adună înaintea luĭ, și va s’despartă ună de alantă, cumŭ pecurarŭlu desparte oĭle de căpri; 33și va s’bagă oĭle la drépta și căprile la stănga luĭ.
34Atunçea amirălu va s’ḑică la açelĭ din drépta luĭ: Venițĭ ghine cuvêntațĭ a Tată‐mĕuĭ, moștenițĭ amirărilĭa îndréptă a vóuĕ, de la façerea lumelĭeĭ. 35Că eramŭ agiunŭ și m̄ĭ dédetŭ s’mâcŭ; m̄ĭ fu séte și m̄ĭ dédetŭ s’ beau; streinŭ eram și me preadunatŭ; 36golŭ și me învescutŭ; lângedŭ și me vizitatŭ; tru înclĭsóre eram, și vinitŭ la mine. 37Atunçea va s’lĭ respundă drepțilĭ, și va s’lĭ ḑică: Dómne; cându te veḑumŭ agiunŭ și’țĭ dédemŭ mâncare: ică că ți‐era séte, și’țĭ dédemŭ s’beaĭ? 38Cându te veḑumŭ streinŭ și te preadunămŭ? Ică golŭ, și te învescumŭ? 39Cându te veḑumŭ lângedŭ, icî tru înclĭsóre, și vinemŭ la tine? 40Și amirălu va s’respundă și va s’lĕ ḑică a lorŭ: Dealihea vĕ dicŭ a vóuĕ, câtŭ féçetŭ a unuĭ din aești m̄içĭlĭi a meĭ frațĭ, a m̄ié m̄ĭ féçetŭ. 41Atunçea va s’ḑică și acelorŭ de la stânga: Duçețĭ‐vĕ de la mine blăstemațĭlĭi în focŭlu eternu, care éste îndreptŭ tră diavolŭlu și anghelĭi a luĭ. 42Că eram agiunŭ și nu m̄ĭ dédetŭ s’măcŭ; mĭ fu séte și nu m̄ĭ dédetŭ s’beau; 43streinŭ eram, și nu me preadunatŭ; golŭ, și nu me învescutŭ; lângedu și tru înclĭsóre și nu me vizitatŭ. 44Atunçea, va s’li respundă și elĭ ḑicêndŭ: Dómne cându te veḑumŭ, agiunŭ, ică avéĭ séte, ică streinŭ, ică golŭ ică lângedŭ, ică tru înclĭsóre, și nu te agiutămŭ? 45Atunçea va s’lĕ respundă, și va s’lĕ ḑică: Dealihea vĕ ḑicŭ catŭ nu avețĭ faptă a unuĭ din aesti m̄içilĭi, niçĭ a mié nu mĭ avețĭ faptă.
46Și aesti va să s’ducă tru pedépsă eternă, iară drepțilĭ tru bană eternă.
Currently Selected:
Matheu 25: AROM
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.
