Matheu 24

CAP. XXIV.

1Și eși Iisusŭ și s’depărtă de la templu; și s’aprochiară discipulĭi a luĭ, tra s’lĭ spună adărămintele a templuluĭ. 2Ma Iisusŭ lĕ ḑise: nu vedețĭ tute aeste? Dealihea vĕ ḑicŭ, nu va s’arĕmână aó chétra preste chétră, care să nu s’aruvuiéscă.

3Și pe cându elŭ ședea pre muntele a masin̄ĭlorŭ, îlĭ s’aprochiară discipulĭi ’na’nă parte și ’lĭ ḑiseră: Spune nĕ cându va să se facă aeste? Și care e semnulŭ a venĭrĕlĭeĭ a tale, și a fluituluĭ a etĕlĭeĭ? 4Și Iisusŭ respunse și lĕ ḑîse: Mutrițĭ s’nu vĕ arădă çineva. 5Că mulțĭ va s’v̄ină în numa mea, și va s’ḑică; „Eu escu Christolŭ“, și mulțĭ va să s’arădă. 6Și va s’avḑițĭ alumte, și sciri de alumte: mutrițĭ ghine, nu vĕ aspĕriațĭ. Că prinde aeste tute să se facă, ma nică nu éste finitŭlu.

7Că va să se scólă poporŭ, peste poporŭ și amirărilĭe preste amirări ĭe; și va s’hiba fómete și pusclĭe și cutremurí pre locuri. 8Și tute aceste va s’hibă înçeputŭlu a durerĭlorŭ. 9Atunçea va s’ vĕ preda la strimtorare și va s’vĕ omóră; și de tute națiile va s’hițĭ urîțí tră numa mea. 10Și atunçea va să se scandaliséscă mulți, și va să se tradéḑă unulŭ pre alantŭ, și va să se urască unŭ cu alantŭ. 11Și mulțĭ profețĭ mincĭunoșĭ va să se scólă, și mulțĭ va să arădă. 12Și de imulțirea nelegĭuĭrilorŭ, va s’arĕçéscă a multorŭ vrérea. 13Ma açelŭ çe va s’aravdă pâna la finitŭ, açelŭ va s’hibă ascăpatŭ. 14Și va să se predică aestu vănghelĭu a amirărilĭeĭ preste tutŭ locŭlu, tra mărturia tutulorŭ popórelorŭ; și atunçea va s’hibă finitŭlu.

15Și cându va s’vedețĭ utîtéța și aspârgáciunea çe s’are ḑîsă de profetŭlu Daniilŭ, că stă in locŭ sântu, (açelŭ care cântă la s’acăchisescă), 16atunçea açelĭ çe sŭntu în Iudea, s’fugă pre tru munțĭ; 17și açelŭ çe éste preste casă, s’nu s’depună s’lĭa çeva din casă. 18Și açélŭ çe éste la agru s’nu se tórnă înăpoĭ, să șĭ lĭa stran̄iele. 19Ma cavaĭ de açéle çe suntu sarçine, și de açele çe va s’alăptéză în açele ḑile: 20Ma rugați‐vĕ să nu se facă fuga a vóstră iarna, niçi Sămbăta. 21Cava s’hibă atunçea strîmtorare mare, cumŭ nu fu de la înçeputŭlu a lumelĭeĭ, până tora, niçĭ ca va s’hibă. 22Și ma s’nu se șcurta açéle ḑile, nu era s’ascapă vêr‐nu trupŭ; ma tră alepțĭlĭ vă să se’șcurté ḑă açéle ḑile.

23Atunçea s’fure că çine‐va vĕ ḑiçe. Ecă aó éste Christolŭ, ică acolo, s’nu credețĭ. 24Că va să s’scólă Christoșĭ minciunoșĭ, și profețĭ minciunoșĭ, și va să spună sémne marĭ, și ciudiĭ tra s’plăniséscă, s’fure cu putință și pre alepțilĭ. 25Ecă vĕ o ḑișŭ de cama nainte. 26Și ma s’vĕ ḑică écă Christolu éste în deșertŭ, s’nu eșițĭ. Ecă‐lŭ în camerĭ, s’nu credețĭ. 27Că precumŭ ascăperatŭlu, ése de la Rĕsăritŭ, și s’véde l’ Ascăpetatŭ, ași va s’hibă și vinirea hilĭluĭ a omŭluĭ. 28Ca in éste mărșea, acolo va s’adună și orn̄ile.

29Și de ună‐óra după strîmtorarea din açéle ḑile, Sórĕle va să s’întunecă, și Luna nu va s’da lum̄ina lĭeĭ, și stélele va s’cadă din çerŭ, și puterĭle a çerŭluĭ va să s’mină. 30Și atunçea va să s’védă semnulŭ a hilĭluĭ a omŭluĭ în çerŭ; și atunçea va să plângă tute gințile a locŭluĭ, și va s’védă hilĭlu a omŭluĭ că v̄ine preste norĭlĭi a çerŭluĭ cu putére și glorie multă. 31Și va s’petrécă anghelĭi a luĭ cu bóçe mare de trompetă; și va s’adună alepțilĭ a luĭ de la patrule vînturĭ, de la margin̄ĭle a çerŭluĭ, până la açea alantă margine a lorŭ.

32Iară de la hicŭ invetațĭ parabola. Cându lumachea luĭ éste móle, și lĭ esŭ frunzele, cunóscețĭ că aprópe este véra. 33Ași și voĭ, cându va s’vedețĭ aeste tute, să scițĭ că aprópe éste ningă ușe. 34Dealihea vĕ ḑicŭ că nu va s’trécă generația aestă, până cându nu va să s’facă tute aeste. 35Cerŭlu și locŭlu va s’trécă, ma graĭle a méle nu va s’trécă. 36Iară de ḑiua açea și de óra açea vêr‐nu nu scie, niçi anghelĭi din çerŭ, de câtŭ mașĭ Tatălŭ a m̄eu singurŭ.

37Și precumŭ ḑilele a luĭ Noe, ași va s’hibă și la venirea a hilĭluĭ a omŭluĭ. 38Că precumŭ era în ḑilele açéle de cama nainte de deluviŭ, cându măca și bea, și se însora și s’mărita, pâna în ḑiua cându Noe întră tru arcă. 39Și nu sciură până cându vine deluviŭlu, și lĭ luă pre tuțĭ. Ași va s’hibă și venirea a hilĭluĭ a omŭluĭ. 40Atunçea doĭ va s’hibă la agru, și unŭlu va să s’lĭa, și alantuiu va să s’alasă.

41Dóuĕ mulĭerĭ va s’maçină la móră; ună se lĭa, și alantăs’alasa. 42Stațĭ deșcepțĭ decara, că nu scițĭ în çe óră v̄ine Domnulŭ a vostru. 43Ma açea să scițĭ, că să sciare Domnulŭ a casă‐lĭeĭ la care aveglĭare a nopțilĭeĭ v̄ine furŭlu, era să sta deşceptu și nu era s’alasă s’lĭ se aspargă casa. 44De açea și voi s’hițĭ îndrepțĭ; că la óra cându nu vĕ tréçe prin minte, v̄ine hilĭlu a omŭluĭ. 45Care éste credinciosŭlu și mintimenŭlu servitorŭ, care lŭ băgă domnu sĕu preste servitorĭlĭi a casălĭeĭ a luĭ, 46ca s’lĕ da hrană la timpŭ? Fericitŭ éste açelŭ servitorŭ, care cându va s’vină domnu sĕŭ, va s’lu află facêndaluĭ ași. 47Dealihea vĕ ḑicŭ că preste tută averea luĭ va s’lu bagă. 48Ma s’fure că servitorŭlu açelŭ rĕu ḑiçe în inima luĭ: „Se amână Domnum̄eu 49s’v̄ină“ și înçepe s’bată servitorĭlĭi soçilĭi aluĭ, și s’măcă și s’bea cu îmbetătorĭlĭi, 50va s’v̄ină domnulŭ açeluĭ servitorŭ în ḑiua cându elŭ nu se aștéptă, și în óra, cându elu nu scie; 51și va s’lu talĭe în dóuĕ, și partea luĭ va s’o bagă cu ipocrițĭliĭ. Acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințĭlorŭ.

Currently Selected:

Matheu 24: AROM

Highlight

Copy