Dar care Dumnezeu, sau cine
Se mai aseamănă cu Tine,
Nelegiuirile iertând
Și cu privirea-apoi trecând
Păcatele cele pe care
Le-au săvârșit, fără-ncetare,
Cei care sunt o rămășiță
De-a moștenirii Tale viță?
Iată dar că a Lui mânie
Nu o să țină pe vecie,
Căci o plăcere mult mai mare,
Găsește El, în îndurare!