ខគម្ពីរពេញនិយមពី Hagai 1

ចែក​រំលែក

Așa vorbește-Acel pe care Drept Domn al ei, oștirea-L are: „La ale voastre căi luați Seama și-atent să vă uitați! Deși voi mult ați semănat, Puțin ați strâns și ați mâncat. Sătui, însă, tot nu sunteți. Sete vă e, degeaba beți. Cu straie v-ați înfofolit, Însă tot nu v-ați încălzit. Cel cari simbrie dobândește, În pungă spartă o zvârlește!”

Pe munte-acum, să vă suiți! Aduceți lemne și zidiți Casa! Căci astfel o să-Mi fie Sufletul plin de bucurie! Și-n felu-acesta – negreșit – Atuncea fi-voi proslăvit!” „Iată, la mult v-ați așteptat, Însă puțin ați căpătat. Eu am suflat ce ați adus Acasă și-astfel, tot s-a dus. De ce?” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Din pricină că dărâmată – Acum – Îmi este Casa, iată, În timp ce-aleargă fiecare, Doar după casa ce o are.