Iată cuvintele pe care
Amos le-a spus, acela care
De la Tecoua se trăgea
Și-a fi păstor se dovedea.
Vedeniile-acestea, el
Le are, despre Israel,
Din vremea-n care, împărat –
În Iuda – Ozia a stat,
În timp ce-n Israel ședea
Ieroboam de stăpânea.
Ieroboam este cel care,
Părinte, pe Ioas, îl are.
Aste vedenii și cuvinte,
Cu doi ani doar, mai înainte
De-acel cutremur de pământ,
Se dovedesc precum că sânt.
El zise: „Din Sion răcnește
Și din Ierusalim pornește,
Răsunând, glasul Domnului.
Uscat, vârful Carmelului
Se-nalță-n zare, plângător.
Pășunile păstorilor,
Unde turme hălăduiesc,
Sunt întristate și jelesc.”