Marcu 12
12
A parabula di i vignaghjoli assassini
(Mt 21,33-46; Lc 20,9-19)
1È Ghjesù cumenciò à parlalli in parabule: «Un omu piantede una vigna, l'avvinse di sepe, ci fece un palmentu, custrusse una torra#12,1 Paragunà Is 5,1-2.. Dopu d' avè datu a so vigna in affitu à vignaghjoli, partede luntanu. 2A l'epuca cunvenuta mandede u so servu à truvà i vignaghjoli per riguarà a so parte di a vendemia. 3Ma i vignaghjoli l'aguantonu, u cuncionu è u scunvionu cù e mane viote. 4Li mandede torna ùn' altru servu, ch'elli struppionu in capu, dopu d' avellu carcatu di vituperii. 5È ne mandede torna ùn' altru, ch'elli tumbonu. È po' tant'altri ch'elli cuncionu o ch'elli tumbonu. 6Ùn li fermava più chè u figliolu predilettu è in ultimu mandò à ellu, dicendu: “À ellu po'u rispetteranu”. 7Ma i vignaghjoli si dissenu: “Eccu l'erede, aiò, tumbemulu, chì cusì a lascita sarà da noi”. 8Aguantendulu, u tumbonu è u trascinonu fora di a vigna. 9Chì farà [tandu] u patrone di a vigna? Rientrerà, di i vignaghjoli ne ferà un stermìnu, è a sò vigna à darà in affittu à d'altri. 10Forse ùn avete lettu ciò chì hè scrittu?
A petra scartata da i muratori
hè quella chì hè diventata petra di quadrera!
11 Cusì fece u Signore.
Una meraviglia pè'i nostri ochji # 12,11
Sal 118,22-23
. .»
12È circavanu à metteli e mane à collu, ma temianu a folla. Avianu capitu chì sta parabula, l'avia detta per elli. È lascendulu si n'andedenu.
L'impositu à Cesaru
(Mt 22,15-22; Lc 20,20-26)
13È li mandedenu unipochi di Farusei è d'Erodiani#12,13 Vede 3,6 è a nota. per intrapulallu inde e sò parolle. 14Ghjunghjendu à truvallu li dissenu: «O Maestru, a sapemu ch'è tù sì sinceru, ch'è tù ùn ti lasci intimurì da nimu, ch'è tù ùn faci casu à ciò ch'ella pare a ghjente, ch'è tù insegni a strada di Diu secondu a verità. Sarà permessa di paga l'impositu à Cesaru? Sì paga o nò?» 15Ghjesù, cunniscendu à so stuzia li disse: «Perchè mi mettite à u provu? Purghjitemi un danaru ch'eiu u veca.» 16U li porsenu. Ellu li dumandò: «Di quale sò iss'impronta è sta scrizzione?» Li risposenu: «Di Cesaru» 17È Ghjesù li disse: «Rendite à Cesaru ciò chì hè di Cesaru, è à Diu ciò chì hè di Diu.» È ne fermònu meravigliati.
À puntu di a resurrezzione
(Mt 22,23-33; Lc 20,27-40)
18Ghjunsenu à truvallu i Saducei, ghjente chì negavanu a resurrezzione#12,18 Paragunà cù At 23,8.. Interrughendelu li dissenu: 19«O Maestru, Musè ci hà ordinatu chì, sì u fratellu di qualchissìa vene à more, lasciendu a moglia senza figlioli, u secondu deve spusa a veduva, per ch'ella ùn spenga a sterpa di u fratellu#12,19 Vede Dt 25,5-6.. 20Or c'era sette fratelli. U primu prese moglia è morse senza lascià figlioli. 21U secondu spusò a veduva è morse dino ellu senza lascia figlioli. Fù listessa pè u terzu. 22È mancu unu di i sette fratelli lasciò figlioli, è dopu à elli, morse dinò a donna. 23À a resurrezzione [quand'elli resuscitaranu], a donna, di qualessu serà moglia, postu chì i sette l'anu avuta par moglia?» 24È Ghjesù li disse: «Fate sbagliu, per vìa ch'è vo' ùn capite a Scrittura, ne mancu a putenza di Diu. 25Quandu chì i morti resusciteranu, l'omi ùn spuseranu à nimu è nimu i spusera, chì seranu cum'è l'anghjuli di u celu. 26À puntu di i morti chì anu da resuscita, ùn avete mai lettu ind'u libru di Musè, cumu chì Diu l'hà parlatu da a ceppata ardente dicenduli: eiu sò u Diu d'Abraamu, [u] Diu d'Isaccu, u Diu di Ghjacobbe#12,26 Vede Es 3,2.6.? 27Ùn n'hè u Diu di i morti, ma u Diu di i vivi. Vi sbagliate assai.»
U cumandamentu maiò
(Mt 22,34-40; Lc 10,25-28)
28È li s'accustò unu di i Maestri di a Lege chì avìa intesu quandu chì l'altri li fecianu dumande. È truvendu chì Ghjesù avìa rispostu cum'ellu ci vulìa, li dumandò: «Qualessu seria u primu di tutti i cumandamenti?» 29È Ghjesù li rispose: «U primu cumandamentu hè què: stà à sente, o Israele: U Signore u nostru Diu hè l'unicu Signore. 30È: tenerei caru u Signore u tò Diu, di tutta a to anima, di tutta a to mente, è di tutta a to forza.#12,30 Dt 6,4-5. 31U secondu hè què: tenerei caru u to prossimu cum'è à te stessu#12,31 Lv 19,18.» 32U maestru di a Lege li rispose: «O Maestru, ai parlatu bè, ghjè verità pura chì Diu hè unu solu, è chì fora d'ellu, altru ùn ci ne hè#12,32 Paragunà cù Dt 4,35. 33È chì di tènelu caru di tuttu u so core, di tutta a so mente, è e di tutta a so forza, è di tene caru ancu u prossimu quantu chè à sè stessu, vale più che tutte l'offerte è i sacrifizii.#12,33 Paragunà cù Os 6,6.» 34È Ghjesù, vistu cum'ellu l'avìa rispostu cù saviezza, li disse: «Tù ùn si luntanu da u Regnu di Diu.» È da tandu piu nimu s'azardò à interrugallu.
U Messia è Davide
(Mt 22,41-46; Lc 20,41-44)
35Ghjesù pigliendu a parolla, insegnava inde u tempiu dicendu: «In chì sensu i scribi dicenu chì u Messia hè figliolu di Davide? 36Postu chì Davide stessu disse per vìa di u Spiritu Santu:
U Signore hà dettu à u mio Signore:
Posati à a mio destra
fin'à tantu ch'È ùn ti abbia messu
i to nemici sottu à i pedi
37Davide stessu u chjama Signore, cumu pò esse u figliolu?» È [l']immensa folla u stava à sente cù piacere.
Fate casu à i Maestri di a Lege
38È in lu so insignamentu, li disse: «Fate casu à i Maestri di a Lege, chì li piace à spassighjà cù i vestiti longhi, è volenu ch'omu li faccia mottu pè e piazze, 39è li piace à pusa à e prime file inde e sinagoghe è à esse i primi à ghjacilassi per i pranzi. 40Chì si manghjanu u casale di e veduve, è precanu assai par fassi vede. Più grande serà a cundanna chì l'aspetta.»
L'offerta di a veduva
(Lc 21,1-4)
41È Ghjesù, pusendu di punta à a cascetta di e limosine, guardava cum'ellu ci lampava a muneta, u populu. Tanti ricchi a ci lampavanu à pugni. 42Ghjunse tandu una veduva chì ùn messe chè due piccule pezze, di valore d' un quatrinu#12,42 U testu dice duie lepte vene à dì e munete più chjuche di tandu.. 43È chjamendu i so discepuli, Ghjesù li disse: «A vi dicu da veru, sta veduva cusì povera hà messu più chè tutti quelli chì hanu messu inde a cascetta. 44Per vìa chì tutti anu datu di u sò soprappiù. Ma ella, povera è bè, hà datu tuttu ciò ch'ella avia, tuttu ciò chì li fermava per campà.»
اکنون انتخاب شده:
Marcu 12: 4EvCors
هایلایت
کپی
مقایسه
به اشتراک گذاشتن
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Société biblique française, 1994