Geneza 13
13
Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărțirea de Lot
1Astfel, Avram s-a-napoiat
La miazăzi și-apoi a stat
În țară, cu avutul tot,
Nevasta sa și vărul Lot.
2Avram era foarte bogat:
Cirezi de vite-a adunat;
Aur și-argint a dobândit,
Fiind avut. El a pornit,
Apoi, din nou, în zori de zi,
3Din țara de la miazăzi,
Și-nspre Betel s-a îndreptat –
Unde-i fusese așezat
Cortul, întâi. Între Betel
Și între Ai, e locu-acel.
4Sosind dar, la altarul lui,
Chemă Numele Domnului.
5Lot, care cu Avram mergea,
Bogat era, de-asemenea.
Avea și el cirezi de boi,
Corturi și turme mari de oi.
6Ținutul deci, nu le-ajungea –
Pe amândoi, nu-i încăpea,
Pentru că avuția lor
Mare-a fost pentru-acel ogor.
Nu se putea – și, pace bună –
Să locuiască împreună,
7Iar cum era de așteptat,
Cearta nu a întârziat.
Au început, de se certau,
Cei care vitele păzeau.
Când cearta dintre păzitori
A izbucnit, locuitori
Erau, atuncea, Canaaniții –
În țară – dar și Feresiții.
8Avram, pe Lot, când l-a chemat,
În acest fel a cuvântat:
„Doresc ca să te rog, pe tine,
Să nu te cerți, și tu, cu mine.
Nici ai tăi păzitorii – nici ei –
Să nu se certe, cu ai mei.
N-aș vrea ca noi să fim certați,
Căci amândoi doar, suntem frați.
9Eu cred că ar fi mult mai bine,
Ca tu să te desparți de mine.
De vrei, ia-o spre stânga ta,
Căci eu, atunci, plec spre dreapta.
Sau de cumva, invers dorești,
Voi face precum tu voiești.
10Lot, ochii, și i-a ridicat
Și împrejur el s-a uitat,
Văzând atunci că e Câmpia
Iordanului, ca și hârtia,
Foarte întinsă și udată
Bine, pe suprafața toată.
Mai înainte să sosească
Domnul, ca să o nimicească –
Fiindcă nu sosise ora –
Între Sodoma și Gomora,
Pân’ la Țoar, era câmpie,
Iar mai frumoasă ca să fie,
Numai Egiptu-a pomenit.
Lot se-arătase mulțumit,
11Și-n a Iordanului câmpie,
El a dorit, locul să-i fie.
Apoi plecă spre răsărit
Și-n acest fel, s-au despărțit.
12Avram rămase cu ai lui,
În Țara Canaanului.
În cetățui, ce s-au aflat
Pe-acea câmpie, Lot a stat
Și corturile le-a întins,
Până Sodoma a atins.
13Cei ce-n Sodoma locuiau,
Plini de păcate se vădeau.
În acel loc, nu s-a găsit
Un om măcar, neprihănit,
Să facă voia Domnului
Și să urmeze calea Lui.
Făgăduința dată lui Avram
14După ce Lot l-a părăsit,
Cu-Avram, Domnul iar a vorbit:
„Ridică-ți ochii! Te rotește
Și-n jurul tău, atent, privește,
În patru zări: la nord, la vest,
La miazăzi și-apoi la est.
15Tot ce zărești în fața ta,
E țara ce-o vei căpăta
În stăpânire, pe vecie,
Tu, cu întreaga-ți seminție.
16Sămânța, am să ți-o sporesc
Și-atât de mult ți-o înmulțesc,
Încât cei care au să vie,
Precum nisipul, au să fie.
De numărată va putea
A fi vreodată pulberea,
Atuncea doar, o să se poată
A-ți fi sămânța numărată.
17Scoală și umblă-n țara ta,
În țara ce-o vei căpăta!”
18Avram, cortul, și-a ridicat,
S-a dus dar, și s-a așezat
La stejarii lui Mamre, care,
Lângă Hebron erau, se pare.
Acolo, el a zidit iar,
Numelui Domnului, altar.
اکنون انتخاب شده:
Geneza 13: BIV2014
هایلایت
کپی
مقایسه
به اشتراک گذاشتن
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Copyright © 2014 Ioan Ciorca