Iov 30
30
1Dar acum râd de mine – tocmai ei, care sunt mai tineri decât mine și pe ai căror părinți nu i-am considerat capabili să îi pun nici printre câinii turmei mele. 2Cât de utilă mi-ar fi fost forța mâinilor lor, când ei nu mai puteau să facă nimic? 3Epuizați de sărăcie și de foame, mergeau prin deșert dintr-o parte în alta, noaptea, prin locuri părăsite și fără locuitori. 4Ei smulgeau salvie albă dintre arbuști; și mâncau chiar și rădăcini de plante parazite. 5Erau alungați din mijlocul oamenilor. Lumea striga după ei ca după niște hoți! 6Locuiau în văi uscate, între stânci și în gropile pământului. 7Urlau printre tufișuri și se îngrămădeau în mărăcini. 8Erau fii ai nebunilor și ai celor fără nume. Ei au fost alungați din acest teritoriu. 9Dar acum, tocmai aceștia cântă, râzând de mine. Sunt subiectul ridiculizărilor lor! 10Mă urăsc, se îndepărtează de mine și nu le este jenă să mă scuipe în față. 11Pentru că Dumnezeu m-a făcut slab și m-a adus într-o astfel de stare modestă, ei nu mai au limite în comportamentul lor (urât) față de mine. 12În partea dreaptă a mea apare un grup. Ei pun capcane picioarelor mele; și își fac planuri să mă distrugă. 13Îmi distrug posibilitățile de supraviețuire. Îmi măresc necazul; și nimeni nu îi oprește! 14Ajung la mine (foarte rapid) ca printr-un zid spart. Se rostogolesc printre dărâmături. 15Sunt extenuat din cauza fricii. Demnitatea mea este smulsă ca atunci când bate un vânt. Protecția mea dispare ca un nor. 16Sufletul îmi este vărsat din mine. Sunt afectat de zilele suferinței. 17Noaptea îmi penetrează oasele; iar durerile care mă consumă, nu se opresc niciodată. 18Dumnezeu îmi smulge haina, acționând cu o mare forță. Mă strânge ca gulerul cămășii. 19El m-a aruncat în noroi; și am ajuns la fel ca praful pământului și ca cenușa. 20«Strig la Tine, dar Tu nu răspunzi. Sunt în picioare; dar Tu stai și (doar) Te uiți la mine! 21Ai devenit dur cu mine; și mă lovești cu forța mâinii Tale. 22Mă ridici deasupra vântului și mă arunci în marea intensitate a furtunii. 23Știu că mă duci la moarte, în locul stabilit pentru toți cei (care acum încă mai sunt) vii!» 24Atunci când un om nu mai are speranță de viață, nimeni nu îi întinde mâna când îl vede strigând după ajutor în necazul lui. 25Nu am plâns eu pentru cel care a avut zile rele? Nu am fost afectat în sufletul meu pentru cel sărac? 26Dar când așteptam binele (pentru tot ce am făcut), a venit răul; și când așteptam lumina, a venit întunericul! 27Organele mele îmi fierb permanent. Vin peste mine zile de suferință. 28Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic între cei care se adună și strig după ajutor. 29Am ajuns frate cu șacalii și prieten cu struții. 30Mi se înnegrește pielea și cade; iar oasele îmi ard de febră. 31Harpa mea este (acum) un instrument care cântă cântece de jale; iar fluierul produce sunete care te determină să plângi!
Currently Selected:
Iov 30: BVA
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion