Iov 29
29
1Iov și-a continuat discursul, zicând: 2„O, cât de mult îmi doresc să mai fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu! 3Atunci, sursa Lui de lumină era deasupra capului meu; și având lumina Lui, umblam pe acolo unde, în mod normal, este (doar) întuneric! 4A fost o vreme când eram în forță și când prietenia lui Dumnezeu îmi proteja cortul. 5Atunci cel Omnipotent încă mă susținea; și copiii mei erau lângă mine. 6Mi se afundau pașii în smântână; iar stânca turna lângă mine pâraie de ulei. 7Când mergeam la intrarea în oraș și îmi pregăteam scaunul ca să mă instalez în acea zonă, 8cei tineri mă vedeau și se retrăgeau, iar cei bătrâni se ridicau și rămâneau în picioare (înaintea mea). 9Conducătorii se opreau din discursul lor și își puneau mâna la gură. 10Vocea conducătorilor amuțea; și li se lipea limba de cerul gurii. 11Oricine mă auzea, mă lăuda; și oricine mă vedea, mă susținea. 12Ei procedau astfel pentru că eu scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul care nu avea nicio susținere din partea altora. 13Omul care murea, mă binecuvânta. Făceam inima văduvei să cânte de bucurie. 14Mă îmbrăcam cu dreptatea exact cum te îmbraci cu o haină. Judecata corectă era roba mea și acoperitoarea de pe cap. 15Eram ochi pentru cel orb și picior pentru acela care nu și-l mai putea folosi (să meargă). 16Eram tată pentru cel care avea nevoie de ajutor; și susțineam cauza celui străin. 17Sfărâmam colții omului nedrept; și smulgeam prada din dinții lui. 18Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu; și zilele mele vor fi multe, ca particulele din care este format nisipul. 19Rădăcinile mele vor ajunge la apă; și roua va sta toată noaptea pe ramurile mele. 20Gloria mea va fi mereu proaspătă; iar în mână voi avea totdeauna un arc nou.» 21Toți mă ascultau și așteptau (să mai vorbesc); tăceau, așteptând sfatul meu. 22După ce vorbeam, nimeni nu mai spunea nimic; și cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie. 23Ei mă așteptau cum se așteaptă ploaia; și își deschideau gura ca după o ploaie târzie. 24Când își pierdeau încrederea, le zâmbeam; și seninătatea feței mele era foarte apreciată de ei. 25Le alegeam drumul cel mai bun; și le eram conducător. Locuiam ca un rege în mijlocul grupurilor lor. Eram ca unul care îi consolează pe cei care jelesc.
Currently Selected:
Iov 29: BVA
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion