Secunnu Matteu 27
27
1Quannu fici jornu, tutti li capi di li sacerdoti, e l’ anziani di lu populu tinniru cunsigghiu contra Gesù, pri mannarlu a morti.
2E lu purtaru attaccatu, e lu cunsignaru a lu guvernaturi Ponziu Pilatu.
3Allura Giuda, ca l’ avia tradutu, vidennu, ca Gesù era cunnannatu; mossu da lu pintimentu restituiu li trenta dinari a li capi di li sacerdoti, e a l’ anziani,
4Dicennu: Aju piccatu cu tradiri lu sangu innoccenti. Ma chiddi cci dissiru: Nui chi nn’ avemu a fari? Pensacci tu.
5E jittannu la munita d’ argentu ntra lu tempiu, si nni jiu: e c’ un chiaccu si mpinniu.
6Ma li capi di li sacerdoti, pigghiannusi li dinari, dissiru: Nun li putemu rimettiri ntra la cascia: giacchì sù prezzu di sangu.
7E tinutu cunsigghiu, nn’ accattaru un tirrenu d’ un stazzunaru, pri farini na sepultura di forasteri.
8Pri sta raggiuni ddu tirrenu si chiama sinu ad oggi, Haceldama, chi voli diri, campu di lu sangu.
9Allura si verificau chiddu, chi fu predittu di Geremia profeta, ca dici: E si pigghiaru trenta dinari d’ argentu, comu prezzu di chiddu, chi fu accattatu pri prezzu di li figghi d’ Isdraeli:
10E li mpiegaru pri un tirrenu di stazzunaru, comu m’ ordinau lu Signuri.
11Gesù poi fu presentatu avanti lu guvernaturi, ed iddu lu nterrogau, dicennu: Sì tu lu Re di li Judei? Gesù cci dissi: Tu lu dici.
12Ed essennu accusatu da li capi di li sacerdoti, e da l’ anziani, nun rispusi nenti.
13Allura Pilatu cci dissi: Nun senti tutti sti testimonianzi contra di tia?
14E nun rispusi nenti a ddi palori, di manerachì lu guvernaturi nni ristau fortementi maravigghiatu.
15Ora era solitu lu guvernaturi di cuncediri a lu populu ntra un jornu di sollennità ddu carzaratu, ca avissiru dumannatu.
16Ed iddu aveva allura un carzaratu famusu, chi si chiamava Barabba.
17Ed essennu iddi ddà junciuti, Pilatu cci dissi: A cui vuliti, ca vi liberassi: a Barabba, o a Gesù, dittu Cristu?
18Giacchì sapeva, ca pri invidia l’ avevanu arristatu.
19E mentri iddu giudicava in tribunali, so mugghieri cci mannau a diri: Nun ti nni ncarricari di ddu giustu, giacchì oggi aju suffertu assai ntra lu sonnu pri causa sua.
20Ma li capi di li sacerdoti, e l’ anziani persuaderu lu populu a dumannari a Barabba, ed a fari muriri a Gesù.
21E rispunnennu lu guvernaturi, cci dissi: Cui vuliti, ca vi cunsignassi di li dui? E rispusiru: Barabba.
22E cci dissi Pilatu: Chi nni faroggiu dunca di Gesù, chiamatu Cristu?
23E tutti dissiru: Si crucifigissi. Lu guvernaturi cci dissi: Ma chi mali ha fattu? E chiddi cchiù assai gridavanu: Si crucifigissi.
24Vidennu però Pilatu, ca nenti giuvava, ma si faceva cchiù baraunna: pigghiannu l’ acqua, si lavau li manu avanti a lu populu, dicennu: Iu sugnu innoccenti di lu sangu di stu giustu: vi la vidirriti vuautri.
25E rispunnennu tuttu lu populu, dissi: Lu sangu d’ iddu supra di nui, e supra di li nostri figghi.
26Allura cci liberau a Barabba: e cci cunsignau a Gesù flagellatu pri crucifiggirlu.
27Allura li surdati di lu guvernaturi, avennu purtatu a Gesù ntra lu pretoriu, arricugghieru ntornu ad iddu tutta la coorti:
28Ed avennulu spugghiatu, cci misiru di supra un mantellu di sgarlatu,
29E ntrizzannu na curuna di spini, cci la misiru ’n testa, e na canna ntra la manu dritta. Ed addinucchiannusi avanti ad iddu, lu trizziavanu, dicennu: Ti salutamu, re di li Judei.
30E sputannucci ’n facci, pigghiaru la canna, e cci la sbattevanu ’n testa.
31E doppu d’ avirlu trizziatu, e spugghiatu di lu mantellu, lu visteru cu li soi robbi, e lu purtaru a crucifiggiri.
32E comu nisceru ncuntraru unu di Cireni, chiamatu Simuni: e lu custrinceru a purtari la cruci d’ iddu.
33E arrivaru a na parti, chiamata Golgota, ca significa locu di lu Calvariu.
34E cci dettiru a viviri vinu mmiscatu cu lu feli. Ed avennulu assaggiatu, nun nni vosi viviri.
35E doppu ca lu crucifiggeru, si sparteru li soi vistimenti, tirannuli a sorti: acciocchì si verificassi chiddu, chi fu dittu da lu profeta, chi dici: Si sparteru ntra d’ iddi li mei vistimenti, e si tiraru a sorti la me vesti.
36Ed essennusi assittati, cci facevanu la guardia.
37E cci misiru supra la testa lu scrittu di la so cunnanna: Chistu è Gesù Re di li Judei.
38Allura foru crucifissi cu iddu dui latruni, unu a la dritta, e nautru a la manca.
39E chiddi, chi passavanu, cci mannavanu jastimi tistiannucci,
40E cci dicevanu: O tu, ca sdirrubbi lu tempiu di Diu, e lu rifabbrichi ntra tri jorna, salvati tu stissu: Si sì figghiu di Diu, scinni di la cruci.
41Comu puru li capi di li sacerdoti trizziannulu nsemmula cu li Scribi e l’ anziani, dicevanu:
42Salvau a l’ autri, ma nun si potti salvari iddu stissu: si è lu re d’ Isdraeli, scinnissi ora di la cruci, e cci cridemu:
43Cunfidau cu Diu: lu liberassi ora, si voli: giacchì dissi: Sugnu figghiu di Diu.
44E lu stissu cci rimproveravanu li latruni, ca eranu crucifissi cu iddu.
45Ma da l’ ura sesta sinu a la nona cci foru tenebri pri tutta la terra.
46E versu l’ ura nona, Gesù esclamau cu na gran vuci dicennu: Eli, Eli, lamma sabacthani? ca significa: Diu miu, Diu miu, pirchì m’ abbannunasti?
47Ma certuni di chiddi, chi eranu ddà presenti, e chi lu sintianu, dicianu: Chistu chiama ad Elia.
48E subitu unu d’ iddi currennu pigghiau na sponza, l’ assuppau d’ acitu, e mittennula ’n cima a na canna, cci dava a viviri.
49L’ autri però dicianu: Aspetta, videmu, si vinissi Elia pri liberarlu.
50Gesù però sclamannu nautra vota cu na gran vuci, spirau.
51Ed eccu ca lu velu di lu tempiu si sfardau in dui di supra sinu a sutta, e la terra trimau, e li petri si rumperu,
52E li sepulturi s’ apreru: e tanti corpi di santi, ca durmevanu, risuscitaru.
53E niscennu di li sepulturi doppu ca iddu risuscitau, vinniru ntra la cità santa, ed accumpareru a tanti.
54Ma lu Centuriuni, e chiddi, chi cu iddu facevanu la guardia a Gesù, vistu lu terremotu e chiddu, chi succideva, appiru gran paura, e dicevanu: Veramenti Figghiu di Diu era chistu.
55Cc’ eranu puru ddà in luntananza tanti fimmini, ca eranu vinuti appressu a Gesù di la Galilia, e l’ avianu assistutu:
56Ntra li quali cc’ era Maria Maddalena, e Maria matri di Japicu, e di Giuseppi, e la matri di li figghi di Zebedeu.
57Ed essennusi fattu sira, vinni un certu omu riccu d’ Arimatia, chiamatu Giuseppi, ca era puru discipulu di Gesù.
58Iddu jiu a truvari a Pilatu, e cci dumannau lu corpu di Gesù. Allura Pilatu ordinau, ca lu corpu fussi rinnutu.
59E Giuseppi pigghiau lu corpu, e l’ ammugghiau ntra un linzolu nettu.
60E lu misi ntra la sua sepultura nova, c’ avia scavata ntra la rocca. Ed arruzzulau na gran petra supra la mbuccatura di la sepultura, e si ritirau.
61Ed eranu ddà Maria Maddalena, e l’ autra Maria, assittati nfacci di la sepultura.
62Lu jornu appressu, ca è chiddu doppu la Parascevi, si junceru li capi di li sacerdoti, e li Farisei unni Pilatu,
63E dissiru: Signuri, nn’ avemu arrigurdatu, ca ddu sedutturi dissi, mentri era vivu: Doppu tri jorna risuscitirrò.
64Ordina dunca, ca fussi guardata la sepultura sinu a lu terzu jornu: acciocchì nun avissiru a veniri li soi discipuli ad arrubbarlu, e dicissiru a lu populu: Arrisuscitau di li morti: e sarria st’ ultimu ngannu peju di lu primu.
65Pilatu cci dissi: Aviti li guardii, jiti, e guardatilu comu megghiu sapiti.
66E chiddi si nni jeru, crisceru li guardii a la sepultura, e misiru lu sigillu supra la petra.
Currently Selected:
Secunnu Matteu 27: SCN
Highlight
Share
Copy

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
First published in 1860 and 1861.
Secunnu Matteu 27
27
1Quannu fici jornu, tutti li capi di li sacerdoti, e l’ anziani di lu populu tinniru cunsigghiu contra Gesù, pri mannarlu a morti.
2E lu purtaru attaccatu, e lu cunsignaru a lu guvernaturi Ponziu Pilatu.
3Allura Giuda, ca l’ avia tradutu, vidennu, ca Gesù era cunnannatu; mossu da lu pintimentu restituiu li trenta dinari a li capi di li sacerdoti, e a l’ anziani,
4Dicennu: Aju piccatu cu tradiri lu sangu innoccenti. Ma chiddi cci dissiru: Nui chi nn’ avemu a fari? Pensacci tu.
5E jittannu la munita d’ argentu ntra lu tempiu, si nni jiu: e c’ un chiaccu si mpinniu.
6Ma li capi di li sacerdoti, pigghiannusi li dinari, dissiru: Nun li putemu rimettiri ntra la cascia: giacchì sù prezzu di sangu.
7E tinutu cunsigghiu, nn’ accattaru un tirrenu d’ un stazzunaru, pri farini na sepultura di forasteri.
8Pri sta raggiuni ddu tirrenu si chiama sinu ad oggi, Haceldama, chi voli diri, campu di lu sangu.
9Allura si verificau chiddu, chi fu predittu di Geremia profeta, ca dici: E si pigghiaru trenta dinari d’ argentu, comu prezzu di chiddu, chi fu accattatu pri prezzu di li figghi d’ Isdraeli:
10E li mpiegaru pri un tirrenu di stazzunaru, comu m’ ordinau lu Signuri.
11Gesù poi fu presentatu avanti lu guvernaturi, ed iddu lu nterrogau, dicennu: Sì tu lu Re di li Judei? Gesù cci dissi: Tu lu dici.
12Ed essennu accusatu da li capi di li sacerdoti, e da l’ anziani, nun rispusi nenti.
13Allura Pilatu cci dissi: Nun senti tutti sti testimonianzi contra di tia?
14E nun rispusi nenti a ddi palori, di manerachì lu guvernaturi nni ristau fortementi maravigghiatu.
15Ora era solitu lu guvernaturi di cuncediri a lu populu ntra un jornu di sollennità ddu carzaratu, ca avissiru dumannatu.
16Ed iddu aveva allura un carzaratu famusu, chi si chiamava Barabba.
17Ed essennu iddi ddà junciuti, Pilatu cci dissi: A cui vuliti, ca vi liberassi: a Barabba, o a Gesù, dittu Cristu?
18Giacchì sapeva, ca pri invidia l’ avevanu arristatu.
19E mentri iddu giudicava in tribunali, so mugghieri cci mannau a diri: Nun ti nni ncarricari di ddu giustu, giacchì oggi aju suffertu assai ntra lu sonnu pri causa sua.
20Ma li capi di li sacerdoti, e l’ anziani persuaderu lu populu a dumannari a Barabba, ed a fari muriri a Gesù.
21E rispunnennu lu guvernaturi, cci dissi: Cui vuliti, ca vi cunsignassi di li dui? E rispusiru: Barabba.
22E cci dissi Pilatu: Chi nni faroggiu dunca di Gesù, chiamatu Cristu?
23E tutti dissiru: Si crucifigissi. Lu guvernaturi cci dissi: Ma chi mali ha fattu? E chiddi cchiù assai gridavanu: Si crucifigissi.
24Vidennu però Pilatu, ca nenti giuvava, ma si faceva cchiù baraunna: pigghiannu l’ acqua, si lavau li manu avanti a lu populu, dicennu: Iu sugnu innoccenti di lu sangu di stu giustu: vi la vidirriti vuautri.
25E rispunnennu tuttu lu populu, dissi: Lu sangu d’ iddu supra di nui, e supra di li nostri figghi.
26Allura cci liberau a Barabba: e cci cunsignau a Gesù flagellatu pri crucifiggirlu.
27Allura li surdati di lu guvernaturi, avennu purtatu a Gesù ntra lu pretoriu, arricugghieru ntornu ad iddu tutta la coorti:
28Ed avennulu spugghiatu, cci misiru di supra un mantellu di sgarlatu,
29E ntrizzannu na curuna di spini, cci la misiru ’n testa, e na canna ntra la manu dritta. Ed addinucchiannusi avanti ad iddu, lu trizziavanu, dicennu: Ti salutamu, re di li Judei.
30E sputannucci ’n facci, pigghiaru la canna, e cci la sbattevanu ’n testa.
31E doppu d’ avirlu trizziatu, e spugghiatu di lu mantellu, lu visteru cu li soi robbi, e lu purtaru a crucifiggiri.
32E comu nisceru ncuntraru unu di Cireni, chiamatu Simuni: e lu custrinceru a purtari la cruci d’ iddu.
33E arrivaru a na parti, chiamata Golgota, ca significa locu di lu Calvariu.
34E cci dettiru a viviri vinu mmiscatu cu lu feli. Ed avennulu assaggiatu, nun nni vosi viviri.
35E doppu ca lu crucifiggeru, si sparteru li soi vistimenti, tirannuli a sorti: acciocchì si verificassi chiddu, chi fu dittu da lu profeta, chi dici: Si sparteru ntra d’ iddi li mei vistimenti, e si tiraru a sorti la me vesti.
36Ed essennusi assittati, cci facevanu la guardia.
37E cci misiru supra la testa lu scrittu di la so cunnanna: Chistu è Gesù Re di li Judei.
38Allura foru crucifissi cu iddu dui latruni, unu a la dritta, e nautru a la manca.
39E chiddi, chi passavanu, cci mannavanu jastimi tistiannucci,
40E cci dicevanu: O tu, ca sdirrubbi lu tempiu di Diu, e lu rifabbrichi ntra tri jorna, salvati tu stissu: Si sì figghiu di Diu, scinni di la cruci.
41Comu puru li capi di li sacerdoti trizziannulu nsemmula cu li Scribi e l’ anziani, dicevanu:
42Salvau a l’ autri, ma nun si potti salvari iddu stissu: si è lu re d’ Isdraeli, scinnissi ora di la cruci, e cci cridemu:
43Cunfidau cu Diu: lu liberassi ora, si voli: giacchì dissi: Sugnu figghiu di Diu.
44E lu stissu cci rimproveravanu li latruni, ca eranu crucifissi cu iddu.
45Ma da l’ ura sesta sinu a la nona cci foru tenebri pri tutta la terra.
46E versu l’ ura nona, Gesù esclamau cu na gran vuci dicennu: Eli, Eli, lamma sabacthani? ca significa: Diu miu, Diu miu, pirchì m’ abbannunasti?
47Ma certuni di chiddi, chi eranu ddà presenti, e chi lu sintianu, dicianu: Chistu chiama ad Elia.
48E subitu unu d’ iddi currennu pigghiau na sponza, l’ assuppau d’ acitu, e mittennula ’n cima a na canna, cci dava a viviri.
49L’ autri però dicianu: Aspetta, videmu, si vinissi Elia pri liberarlu.
50Gesù però sclamannu nautra vota cu na gran vuci, spirau.
51Ed eccu ca lu velu di lu tempiu si sfardau in dui di supra sinu a sutta, e la terra trimau, e li petri si rumperu,
52E li sepulturi s’ apreru: e tanti corpi di santi, ca durmevanu, risuscitaru.
53E niscennu di li sepulturi doppu ca iddu risuscitau, vinniru ntra la cità santa, ed accumpareru a tanti.
54Ma lu Centuriuni, e chiddi, chi cu iddu facevanu la guardia a Gesù, vistu lu terremotu e chiddu, chi succideva, appiru gran paura, e dicevanu: Veramenti Figghiu di Diu era chistu.
55Cc’ eranu puru ddà in luntananza tanti fimmini, ca eranu vinuti appressu a Gesù di la Galilia, e l’ avianu assistutu:
56Ntra li quali cc’ era Maria Maddalena, e Maria matri di Japicu, e di Giuseppi, e la matri di li figghi di Zebedeu.
57Ed essennusi fattu sira, vinni un certu omu riccu d’ Arimatia, chiamatu Giuseppi, ca era puru discipulu di Gesù.
58Iddu jiu a truvari a Pilatu, e cci dumannau lu corpu di Gesù. Allura Pilatu ordinau, ca lu corpu fussi rinnutu.
59E Giuseppi pigghiau lu corpu, e l’ ammugghiau ntra un linzolu nettu.
60E lu misi ntra la sua sepultura nova, c’ avia scavata ntra la rocca. Ed arruzzulau na gran petra supra la mbuccatura di la sepultura, e si ritirau.
61Ed eranu ddà Maria Maddalena, e l’ autra Maria, assittati nfacci di la sepultura.
62Lu jornu appressu, ca è chiddu doppu la Parascevi, si junceru li capi di li sacerdoti, e li Farisei unni Pilatu,
63E dissiru: Signuri, nn’ avemu arrigurdatu, ca ddu sedutturi dissi, mentri era vivu: Doppu tri jorna risuscitirrò.
64Ordina dunca, ca fussi guardata la sepultura sinu a lu terzu jornu: acciocchì nun avissiru a veniri li soi discipuli ad arrubbarlu, e dicissiru a lu populu: Arrisuscitau di li morti: e sarria st’ ultimu ngannu peju di lu primu.
65Pilatu cci dissi: Aviti li guardii, jiti, e guardatilu comu megghiu sapiti.
66E chiddi si nni jeru, crisceru li guardii a la sepultura, e misiru lu sigillu supra la petra.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
First published in 1860 and 1861.