Luca 1:57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80

Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu.

Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea.

În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”

Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”

Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.

Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat.

În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu.

Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.

Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el.

Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis

„Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său.

Și ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David

cum vestise prin gura sfinților Săi proroci, care au fost din vechime

mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc!

Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt

potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam

că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică

trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre.

Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui

și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui

datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime

ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”

Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.