Ioan 4:27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54

Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?”

Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor

„Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”

Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!”

Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.”

Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.

Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș.

Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.

Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’

Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.

Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea.

Căci El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa.

Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic.

Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav.

Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!”

Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.”

„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum.

Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.

El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.”

Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui.

Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.