Ioan 3:22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36

După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeii; și stătea acolo cu ei și boteza.

Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, și oamenii veneau ca să fie botezați.

Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță.

Între ucenicii lui Ioan și între un iudeu s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire.

Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Învățătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre care ai mărturisit tu iată că botează și toți oamenii se duc la El.”

Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.

Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.

Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină.

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.

Cel ce vine din cer este mai presus de toți; cel ce este de pe pământ este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toți.

El mărturisește ce a văzut și a auzit, și totuși nimeni nu primește mărturia Lui.

Cine primește mărturia Lui adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.

Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui.

Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”