Ioan 4
4
Isus și samariteana
1Așadar, când Domnul#4,1 Unele manuscrise au: „Isus” în loc de: „Domnul”. a aflat că fariseii auziseră că Isus făcea mai mulți discipoli și boteza [mai mulți] decât Ioan – 2deși nu Isus însuși boteza, ci discipolii lui –, 3a părăsit Iudéea și s-a dus din nou în Galiléea, 4dar trebuia să treacă prin Samaría.
5A venit, așadar, într-o cetate din Samaría#4,5 Numele de „Samaría” apare din sec. al IX-lea î.C.: regele Òmri (886-875) a dat acest nume capitalei Regatului de Nord, dar numele va fi extins la tot ținutul dintre Iudèea, la sud, Galilèea, la nord, valea Iordanului, la est, și câmpia Șefelàh, la vest. În 721 î.C., orașul a fost cucerit de asirieni, iar în perioada Noului Testament, a fost mărit și fortificat de Iròd cel Mare, care i-a schimbat numele în „Sebàste”, în onoarea împăratului Augùst. numită Síhar#4,5 În timpul lui Isus, purta numele de „Sychòra”. Localitatea este identificată cu vechea cetate Síhem, distrusă în 67 d.C. de Vespasiàn. Astăzi există acolo o localitate arabă, Askàr., aproape de ținutul#4,5 Lit.: „câmpul”. pe care Iacób i-l dăduse fiului său Iosíf. 6Acolo era fântâna lui Iacób. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a așezat la fântână#4,6 Lit.: „izvor”.. Era pe la ceasul al șaselea.
7A venit o femeie din Samaría ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă‑mi să beau!”. 8Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. 9Așadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”. De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii#4,9 În unele manuscrise lipsește expresia: „De fapt, iudeii nu au legături cu samaritenii”. Situația raporturilor etnico-religioase dintre iudei și samariteni este reflectată în literatura rabinică: „Fiicele samaritenilor sunt în impuritate din leagăn și până la moarte” (Míșna, Niddar IV, 1); „Cel care mănâncă pâine de la samariteni este ca unul care consumă carne de porc” (rabbí Elíezer).. 10Isus a răspuns și i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie!”#4,10 Femeia nu cunoaște două lucruri: a) darul lui Dumnezeu. Termenul grec folosit aici („dorea” = „dar”) este rar în Noul Testament (în Ioan este folosit numai aici; se mai găsește în Fap 2,38; 8,20; 10,45, cu referință la darul „Duhului”, și în Rom 5,15.17; Ef 3,7; 4,7, cu referință la darul justificării și al harului. b) cine este cel care cere să bea. Este a doua necunoscută pentru femeie, de care depinde și prima: darul lui Dumnezeu, de fapt, vine prin Isus.. 11Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă#4,11 Lit.: „antlema”. În textul grec, termenul este un subtantiv. Se referă la vasul cu care se scoate apă., iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie? 12Nu cumva ești tu mai mare decât părintele nostru Iacób, care ne-a dat fântâna și au băut din ea el, fiii lui și turmele lui?”.
13Isus a răspuns și i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, 14dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată și apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică”. 15I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin aici să scot!”.
16El i-a zis: „Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!”. 17Femeia a răspuns și i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat», 18pentru că ai avut cinci bărbați, și cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău#4,18 În tradiția rabinică, erau permise maxim trei căsătorii succesive. Dincolo de sensul personal istoric, textul lui Ioan pare să aibă și o semnificație simbolică: situația ilegală a femeii care a avut cinci bărbați este un exemplu de laxism moral, dar reflectă și condiția istorico-religioasă a poporului Samariei, infidel alianței și tradițiilor patriarhilor. În mod alegoric, cei cinci bărbați ar putea fi o referință la cele cinci divinități pe care le adorau samaritenii (2Rg 17,24-31).. În privința asta ai spus adevărul#4,18 Lit.: „ai vorbit adevărat”.”. 19Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu ești profet. 20Părinții noștri l-au adorat [pe Dumnezeu]#4,20 Lit.: „s-au prosternat”. pe muntele acesta, iar voi spuneți că la Ierusalím este locul unde trebuie să-l adore”#4,20 Lit.: „să se prosterne”. În polemica pentru locul de cult, tradiția samariteană localizează pe muntele Garizím unele evenimente fundamentale ale istoriei biblice: crearea lui Adàm, construirea altarului de către Noe după potop, sacrificiul lui Isàac, visul lui Iacòb, înmormântarea lui Iosíf.. 21Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veți adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím! 22Voi adorați ceea ce nu cunoașteți. Noi adorăm ceea ce cunoaștem, pentru că mântuirea vine de la iudei. 23Însă vine ceasul – și acum este – când adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr, căci și Tatăl astfel de adoratori își caută. 24Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore”. 25Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăța toate”. 26Isus i-a zis: „Eu sunt#4,26 Este o formulă de revelare rezervată lui Dumnezeu, o expresie biblică ce confirmă prezența continuă și activă a lui Dumnezeu în istorie (Ex 3,14; Is 43,10). Este folosită de Ioan pentru a indica punctul culminant al revelării lui Dumnezeu prin Fiul său, Isus Cristos., cel care îți vorbesc!”.
27Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Și se mirau că vorbește cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: „Ce cauți?” sau: „De ce vorbești cu ea?”.
28Atunci, femeia și-a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le-a spus oamenilor: 29„Veniți și vedeți omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?”. 30Ei au ieșit din cetate și au venit la el.
31Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbí, mănâncă!”. 32Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți”. 33Așadar, discipolii ziceau unii către alții: „Oare i-a adus cineva de mâncare?”. 34Isus le-a zis: „Hrana mea#4,34 Expresia are o valoare simbolică, cu rădăcini adânci în textele biblice (Sir 24,19-20; Ps 119,103; Ier 15,16). Se exprimă astfel raportul vital cu Dumnezeu și cu darurile sale salvifice: cuvântul, legea și înțelepciunea. este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui. 35Nu spuneți voi: «Mai sunt încă patru luni și vine secerișul»? Iată, eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți lanurile#4,35 Lit.: „câmpurile”. că sunt albe pentru seceriș! Deja 36secerătorul își primește plata și adună roadele spre viața veșnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul. 37Căci în aceasta se adeverește cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul». 38Eu v-am trimis să secerați ceva pentru care nu ați trudit. Alții au trudit, iar voi ați intrat peste truda lor”.
39Mulți dintre samaritenii cetății aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”. 40Așadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. 41Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui#4,41 Lit.: „lalia” (= „vorbirea”).. 42Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.
Vindecarea fiului funcționarului regal
(Mt 8,5-13; Lc 7,1-10)
43După cele două zile, [Isus] a plecat#4,43 Lit.: „a ieșit către”. în Galiléea. 44Isus însuși dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie. 45Dar, când a ajuns în Galiléea, galileenii l-au primit [bine], pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalím la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.
46A venit deci din nou în Cána Galiléii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcționar regal#4,46 Termenul grec „basilikós” se poate înțelege ca indicând o persoană: 1) din familia regală; 2) de la curtea regală; 3) din garnizoana regelui; 4) din administrația statului. Cu siguranță, la Cafàrnaum se aflau mulți funcționari administrativi. al cărui fiu era bolnav în Cafárnaum. 47Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudéea în Galiléea, a venit la el și i-a cerut să coboare și să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți!”. 49Funcționarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!”. 50Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăiește!”. Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus și s-a dus. 51Și, iată, coborând, servitorii lui i-au ieșit înainte, spunându-i că fiul lui trăiește! 52I-a întrebat, deci, la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al șaptelea l-a lăsat febra”. 53Tatăl și-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește”. Și a crezut el și toată casa lui. 54Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudéea în Galiléea. #Mt 3,6 #Lc 9,52-55 #Gen 33,18-20; 48,21-22 #Ios 24,32 #19,28 #Lc 10,29-37; 17,11-19 #3,16 #Fap 8,20 #6,31-32 #8,53 #6,35; 7,37-39 #Is 58,11 #6,34 #2,19 #1,48 #Mt 16,14 #Dt 12,5 #2Rg 17,27-33 #Rom 9,4-5 #2,21 #Dt 18,18-22 #9,37; 8,24 #Is 52,6 #Dt 8,3 #1,1; 6,38-40 #17,4; 19,30 #Mt 9,37-38 #Lc 10,2 #Ps 126,5-6 #17,18; 20,21 #Fap 8,14-17 #1,9-10 #Mt 16,14; 13,57 par. #In 2,23 #2,1-11 #Mt 12,38-39 par. #In 20,29 #Mt 8,10 #2,11
Currently Selected:
Ioan 4: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași