YouVersion Logo
Search Icon

Iona 4

4
Nemulțămirea lui Iona și mustrările Domnului
1Lucrul acesta n-a plăcut,
Deloc, atunci când l-a văzut,
Lui Iona. El s-a mâniat
2Și-apoi, pe Domnul L-a rugat:
„Ah, Doamne Dumnezeul meu!
Nu e așa cum am spus eu
Pe când în țara mea eram?
Tocmai acest lucru-ncercam
Să-l ocolesc, când am fugit
La Tars. Află că m-am gândit
La toate, căci Te-am cunoscut:
Că ești milos, eu am știut,
Și că ești plin de îndurare;
Că îndelunga Ta răbdare
Durează până peste poate,
Că ești bogat în bunătate
Și Te căiești de rău, mereu.
3Acuma Doamne, Te rog eu,
Ia-mi viața, căci mai mult doresc
Să mor, decât să mai trăiesc!”
4Domnul, pe Iona, l-a-ntrebat:
„Faci bine că te-ai mâniat?”
5Iona orașu-a părăsit;
S-a așezat la răsărit
Și un umbrar și-a înjghebat.
Apoi, la umbra lui a stat
Fiindcă a voit să știe
Ce soartă are să îi fie,
Cetății, de la Domnul, dată.
6Văzându-i fața mâniată,
Domnul îndată a făcut
Un mic arbust de a crescut
Care, pe Iona, l-a umbrit
Cu frunza, și l-a-nveselit.
7În zori, când s-a făcut lumină,
Domnul i-a pus la rădăcină,
Un vierme ce l-a înțepat
Și-astfel arbustul s-a uscat.
8Când soarele a răsărit,
Un vânt fierbinte s-a pornit,
Lovindu-l cu suflarea lui,
Pe Iona. Raza soarelui,
În creștet, tare, l-a bătut
Încât sărmanul a căzut
De pe picioare, leșinat,
Și-ncet, abia a îngăimat:
„Să mor, mai bine îmi doresc,
Decât așa să mai trăiesc!”
9Dar Dumnezeu l-a auzit
Și cu blândețe i-a vorbit:
„Faci bine că te-ai mâniat
Pentru acest arbust uscat?”
Iona a zis mânios foarte:
„Fac bine! Da, până la moarte,
Că mă înfurii! Așa-s eu!”
10Atunci, răspunse Dumnezeu:
„Ți-e milă și te-ai întristat
Când copăcelul s-a uscat!
Te doare de-acel pom pitic
Care nu te-a costat nimic.
Să crească, nu tu l-ai făcut,
Ci într-o noapte-a apărut
Și-apoi în alta, s-a uscat.
11Să nu fiu Eu îngrijorat
Atunci, de-acea cetate mare –
Deci de Ninive – căci ea are
Osută douăzeci de mii
De oameni? Dacă vrei să știi,
Nu pot deosebi ușor
Brațul cel drept, de stânga lor,
Aste ființe rătăcite!
Mai sunt de-asemeni multe vite
Pe lângă oameni, în cetate.
Să-Mi vărs mânia peste toate?
Ți-e milă de arbust, dar Eu,
Milă să n-am, de „lucrul” Meu!”

Currently Selected:

Iona 4: BIV2014

Highlight

Share

Copy

None

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in

YouVersion uses cookies to personalize your experience. By using our website, you accept our use of cookies as described in our Privacy Policy