Să ne pregătim inimile pentru Paște: meditații pentru Postul MareMostră

„Ziua 31: Leprosul" Contaminarea cu lepră era unul dintre cele mai tragice lucruri care i se puteau întâmpla cuiva în lumea antică. Când un lepros era în prezența altor oameni, i se cerea să strige „necurat, necurat" așa încât trecătorii să știe și să păstreze distanța. Leprosului i se cerea să locuiască „singur, în afara cetății”, reducând astfel riscurile de a transmite boala altora (Levitic 13:45-46). Să fii lepros însemna să fii continuu izolat și umilit. Dar Isus a venit și a schimbat totul. Printre cele mai frumoase lucruri din Biblie sunt relatările frecvente ale autorilor despre interacțiunea lui Isus cu leproșii. S-a apropiat de ei. Ei s-au apropiat de El. I-a tratat cu respect și bunătate. A făcut chiar inimaginabilul: i-a atins și atingerea Lui i-a curățit. Isus a vindecat leproșii. Mulți erudiți ai Bibliei au arătat că există o analogie dintre condiția fizică a leprei și condiția spirituală a păcatului. Păcatul din inimile noastre ne izolează și de Dumnezeu și de alți oameni. Indiferent cât am încerca să îl ascundem sau să îl îndepărtăm, petele păcatului rămân prezente. Ca și Lady Macbeth, și noi încercăm să spălăm petele păcatului strigând „piei pată blestemată" fără nici un rezultat. Suntem murdari și știm asta. Vestea Bună a Evangheliei este că Isus Hristos este omul contagios de curat. Când atingea un lepros, Isus nu lua lepră. Dimpotrivă leprosul devenea curat. Cei care încearcă în zadar să scape de păcat trebuie să se lase atinși de omul contagios de curat. Precum leprosul din povestire, fie ca și noi, care experimentăm acea atingere, să fim peste măsură de recunoscători și să povestim liberi despre întâlnirea noastră cu omul contagios de curat. Rugăciune Tată ceresc îți mulțumim pentru Fiul tău care curăță tot ceea ce atinge. Prin îndurarea Sa, fie ca inimile și acțiunile noastre să fie atinse de El astăzi și în fiecare zi. În numele lui Isus, Amin. Copyright (c) 2012 Redeemer Presbyterian Church.