Să ne pregătim inimile pentru Paște: meditații pentru Postul MareMostră

”Ziua 40: Mormântul” Pretenția centrală a mesajului creștin dintotdeauna este că Isus Hristos a fost înviat din morți. Oricât am fi de tentați să sărim repede de la vineri la duminică, de la cruce la înviere, Matei face o pauză și ne aduce la liniștea și pacea mormântului. Mulți au încercat să demonteze speranța creștinismului, sugerând că Isus nu a murit de fapt sau că ucenicii înflăcărați au furat corpul Lui pentru a-și concretiza pretențiile despre Salvatorul înviat. Și totuși pauza lui Matei între ultima suflare și prima apariție vorbește fără echivoc despre o moarte reală, un mormânt tăcut și o situație care părea fără speranță. Romanii erau meticuloși în îndeplinirea sentințelor capitale, mai ales pentru cei acuzați de trădare. Faptul că Iosif a putut să recupereze corpul Lui Isus însemna că executorii erau mulțumiți de treaba făcută. De-a lungul întregului Vechi Testament evreii îi îngropau în pietre pe cei mai răi dintre criminali, pentru a arăta că nu va exista viață după moarte. Faptul că o piatră mare acoperea intrarea în mormânt însemna că nu exista speranța vieții după moarte pentru cel decedat. Mormântul este liniștit, întunecat, mut. Aceasta ar fi trebuit să fie soarta noastră și a umanității. Și totuși, speranța noastră este că prin cel care a mers în mormânt înaintea noastră există o cale de trecere într-o lume nouă pe care Dumnezeu o va crea. Este speranța că, pentru că unul a trecut el însuși de mormânt, și noi putem trăi o viață nouă cu el. Felul cum descrie Matei mormântul este un memento că, deși mormântul era tăcut, această tăcere va dura doar încă o zi. Rugăciune Tatăl nostru, reamintește-ne că întunericul mormântului va fi în curând depășit de strălucirea zilei a treia. În numele Lui Hristos, amin. Copyright (c) 2012 Redeemer Presbyterian Church.