Să ne pregătim inimile pentru Paște: meditații pentru Postul MareMostră

"Ziua 36: Curățarea" În fiecare an de Paște mii de evrei veneau de peste tot din Israel și Iudeea să aducă sacrificii la templul din Ierusalim. Deoarece mulți străbăteau distanțe lungi, deseori cumpărau animalele pentru sacrificiile lor în Ierusalim, în loc să le care de acasă riscând răniri sau vătămări care le-ar fi făcut un sacrificiu nedemn. Era un confort pentru închinătorii evrei să-și achiziționeze sacrificiile odată ce ajungeau acolo. Așadar, piața pentru aceste tranzacții se desfășura în Curtea Neamurilor, unde căutătorii de Dumnezeu ne-evrei veneau să se închine. Ca rezultat, la Paște, curtea templului era plină de vite, vânzători de vite și de cei care schimbau banii din alte monede din zonă în bani evreiești. Când a văzut Isus asta, s-a mâniat — așa de mult încât a răsturnat mesele și le-a interzis să mai vândă. Dar de ce a făcut asta? Nu încercau comercianții să-i ajute pe pelerini să se închine Domnului? Poate. Dar făceau asta în detrimentul celor din „alte neamuri” care îl căutau pe Dumnezeu, considerând închinarea lor nesemnificativă. Numindu-i „tâlhari” Isus se poate să se fi referit la lăcomia tranzacțiilor lor financiare dar și la modul în care îi prădau pe cei dintre neamuri de locul lor de închinare. Cu toate acestea, ceva se întâmplă. Într-o relatare similară de curățare a templului, lui Isus i s-a cerut un semn al autorității Sale. El le-a răspuns: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica." (Ioan 2:19). Dar nu se referea la clădire, „El le vorbea despre templul trupului Său.” (Ioan 2:21). Cu alte cuvinte, când El a murit, templul și întregul sistem — preoția, sacrificiile, măreția — au murit cu El pentru că El însuși era Mielul de Paște, Marele Preot și gloria lui Dumnezeu. Prin urmare, când perdeaua templului s-a rupt la moartea lui Hristos (Marcu 15:38), bariera dintre Dumnezeu și umanitate s-a coborât pentru toți. Isus a devenit „casa de rugăciune pentru toate națiunile.” Acum nu mai trebuie să călătorim la templul din Ierusalim să ne închinăm. Și nu mai este nici o deosebire între închinătorii evrei și neamuri. Închinarea nu mai este legată de un loc ci de o persoană. Isus este templul. El este locul unde ne întâlnim cu Domnul. Rugăciune Doamne, ne închinăm lui Isus ca fiind sacrificiul suprem, preotul, gloria și templul. Așadar, lasă-ne să ne lipim de El astfel încât să iubim numele Lui și să fim slujitorii Lui (Isaia 56:6). Fie ca, prin Hristos, toate națiunile — de aproape sau din depărtare — să vină să se roage Ție (Isaia 56:8). În numele lui Isus, Amin. Copyright (c) 2012 Redeemer Presbyterian Church.