La Cantica di li Cantici 3
3
1Circavi ’ntra lu me lettu li notti a chiddu, chi ama l’ anima mia: lu circavi, e nun lu truvavi.
2Mi susirrò, e firriirrò pri la cità: pri li vaneddi e pri li chiazzi circhirrò a chiddu, chi ama l’ anima mia: lu circavi, e nun lu truvavi.
3Mi ’ncuntraru li custodi, chi guardanu la cità: Aviti vistu forsi a chiddu, chi ama l’ anima mia?
4Appena l’ aveva passatu, ca truvavi a chiddu, chi ama l’ anima mia: lu pigghiavi: nè lu lassirrò, ’nfinu ca lu purtirrò ’ntra la casa di me matri, e ’ntra la cammara di chidda, chi mi generau.
5Vi pregu, o figghi di Gerusalemmi, pri li caprioli, e li cervi di li campi, ca nun arrispigghiassivu, nè facissivu vigghiari la mia diletta, finchì idda voli.
6Cui è chista, ca si leva pri lu desertu comu ’na culunnedda di fumu odorusu di mirra, e di ’ncenzu, e d’ ogni pulviri di profumeri?
7Eccu ca attornianu lu lettu di Salamuni sissanta forti di li cchiù forti d’ Isdraeli:
8Tutti tinennu la spata, e valenti pri la guerra: la spata d’ ognunu d’ iddi supra la coscia pri li timuri di la notti.
9Lu re Salamuni si fici ’na littica di lignu di lu Libanu:
10Cci fici li culonni d’ argentu, lu capizzali d’ oru, lu baldacchinu di purpura: e ’ntra lu menzu cci stinnicchiau un amuri pri signu a li figghioli di Gerusalemmi:
11Nisciti e guardati, o figghi di Sionni, lu re Salamuni cu la curuna, ca ci misi so matri ’ntra lu jornu di lu so spunsaliziu, e ’ntra lu jornu di la gioja di lu so cori.
Currently Selected:
La Cantica di li Cantici 3: SCN
Highlight
Copy
Compare
Share
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
First published in 1860 and 1861.
La Cantica di li Cantici 3
3
1Circavi ’ntra lu me lettu li notti a chiddu, chi ama l’ anima mia: lu circavi, e nun lu truvavi.
2Mi susirrò, e firriirrò pri la cità: pri li vaneddi e pri li chiazzi circhirrò a chiddu, chi ama l’ anima mia: lu circavi, e nun lu truvavi.
3Mi ’ncuntraru li custodi, chi guardanu la cità: Aviti vistu forsi a chiddu, chi ama l’ anima mia?
4Appena l’ aveva passatu, ca truvavi a chiddu, chi ama l’ anima mia: lu pigghiavi: nè lu lassirrò, ’nfinu ca lu purtirrò ’ntra la casa di me matri, e ’ntra la cammara di chidda, chi mi generau.
5Vi pregu, o figghi di Gerusalemmi, pri li caprioli, e li cervi di li campi, ca nun arrispigghiassivu, nè facissivu vigghiari la mia diletta, finchì idda voli.
6Cui è chista, ca si leva pri lu desertu comu ’na culunnedda di fumu odorusu di mirra, e di ’ncenzu, e d’ ogni pulviri di profumeri?
7Eccu ca attornianu lu lettu di Salamuni sissanta forti di li cchiù forti d’ Isdraeli:
8Tutti tinennu la spata, e valenti pri la guerra: la spata d’ ognunu d’ iddi supra la coscia pri li timuri di la notti.
9Lu re Salamuni si fici ’na littica di lignu di lu Libanu:
10Cci fici li culonni d’ argentu, lu capizzali d’ oru, lu baldacchinu di purpura: e ’ntra lu menzu cci stinnicchiau un amuri pri signu a li figghioli di Gerusalemmi:
11Nisciti e guardati, o figghi di Sionni, lu re Salamuni cu la curuna, ca ci misi so matri ’ntra lu jornu di lu so spunsaliziu, e ’ntra lu jornu di la gioja di lu so cori.
Currently Selected:
:
Highlight
Copy
Compare
Share
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
First published in 1860 and 1861.