Ioan 11:45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57

Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.

Atunci, preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.”

Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic

oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?”

Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.

Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.

De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

Paștele iudeilor erau aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească.

Ei căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?”

Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.