Matei 1
VBRC2020

Matei 1

1
I. COPILĂRIA LUI ISUS
Genealogia lui Isus
(Lc 3,23-38)
1Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui Davíd, fiul lui Abrahám:
2Abrahám i-a dat naștere#1,2 Verbul grec „gennao”, folosit în această genealogie, înseamnă: 1) naștere naturală directă („Abrahàm i-a dat naștere lui Isàac”); 2) naștere indirectă („Iosía i-a dat naștere lui Iehonía”: Iosía era bunicul lui Iehonía); 3) succesiunea la tron, care implică transmiterea drepturilor regale și a promisiunilor mesianice. lui Isáac;
Isáac i-a dat naștere lui Iacób;
Iacób le-a dat naștere lui Iúda
și fraților lui;
3Iúda le-a dat naștere lui Fáres
și lui Zára din Tamár#1,3 Menționarea celor patru femei (Tamàr, Rahàb, Rut și Batșèba, soția lui Uría) este un fapt neobișnuit în genealogiile iudaice. Aceste patru femei (străine sau păcătoase) fuseseră deja reabilitate de către tradiția iudaică ce-i atribuie lui Dumnezeu inițiativa lor pusă în slujba vieții sau a continuității descendenței.;
Fáres i-a dat naștere lui Esróm;
Esróm i-a dat naștere lui Arám;
4Arám i-a dat naștere lui Aminadáb;
Aminadáb i-a dat naștere
lui Naasón;
Naasón i-a dat naștere lui Salmón;
5Salmón i-a dat naștere
lui Bóoz din Raháb;
Bóoz i-a dat naștere lui Obéd din Rut;
Obéd i-a dat naștere lui Iése;
6Iése i-a dat naștere lui Davíd, regele.
Davíd i-a dat naștere lui Solomón,
din [femeia lui] Uría;
7Solomón i-a dat naștere lui Roboám;
Roboám i-a dat naștere lui Abía;
Abía i-a dat naștere lui Asáf#1,7 Cu siguranță este vorba de Asà (1Cr 3,10-14), regele Iudèii, și nu de Asàf ( 1Cr 9,15), care era un psalmist din timpul lui Davíd.;
8Asáf i-a dat naștere lui Iosafát;
Iosafát i-a dat naștere lui Iorám;
Iorám i-a dat naștere lui Ozía;
9Ozía i-a dat naștere lui Ioatám;
Ioatám i-a dat naștere lui Aház;
Aház i-a dat naștere lui Ezechía;
10Ezechía i-a dat naștere lui Manáse;
Manáse i-a dat naștere lui Ámos#1,10 Multe manuscrise și unele traduceri românești au: „Amòn”.;
Ámos i-a dat naștere lui Iosía;
11Iosía le-a dat naștere lui Iehonía
și fraților lui,
în [timpul] deportării în Babilón.
12După deportarea în Babilón,
Iehonía i-a dat naștere lui Salatiél;
Salatiél i-a dat naștere lui Zorobabél;
13Zorobabél i-a dat naștere lui Abiúd;
Abiúd i-a dat naștere lui Eliachím;
Eliachím i-a dat naștere lui Azór;
14Azór i-a dat naștere lui Sadóc;
Sadóc i-a dat naștere lui Ahím;
Ahím i-a dat naștere lui Eliúd;
15Eliúd i-a dat naștere lui Eléazar;
Eléazar i-a dat naștere lui Matán;
Matán i-a dat naștere lui Iacób;
16Iacób i-a dat naștere lui Iosíf,
soțul Mariei#1,16 Unele manuscrise au: „Iosíf, cu care era logodită fecioara Maria, care l-a născut pe Isus”.,
din care s-a născut Isus,
cel care se numește Cristos.
17Așadar, acestea sunt toate generațiile: de la Abrahám până la Davíd, paisprezece generații; de la Davíd până la deportarea în Babilón, paisprezece generații, iar de la deportarea în Babilón până la Cristos, paisprezece generații#1,17 Lista genealogică este împărțită în trei secțiuni care reprezintă cele trei faze ale istoriei biblice. Primele două depind de izvoarele biblice luate din versiunea greacă a Vechiului Testament, cu unele inexactități și lacune, și scot în evidență preocuparea juridică a evreilor. Numele din secțiunea a treia sunt luate din registrele de familie care erau bine îngrijite după exilul Babilònian (Esd 7,5)..
Nașterea lui Isus
(Lc 1,26–2,7)
18Nașterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosíf, înainte ca ei să fi fost împreună#1,18 Lit.: „să meargă împreună”., ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19Iosíf, soțul ei, fiind drept și nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosíf, fiul lui Davíd, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus#1,21 „Isus” era un nume foarte obișnuit la evrei până în sec. al II-lea d.C. și înseamnă „Dumnezeu mântuiește” sau „Dumnezeu este mântuire”. În Noul Testament, se întâlnesc mai multe persoane cu acest nume: Isus – Iòsue (Fap 7,45; Evr 4,8); Ièsu, fiul lui Elíezer (Lc 3,29); Isus – Baràba (Mt 27,16); Isus – Iùstus (Col 4,11). Impunerea acestui nume din partea îngerului subliniază misiunea răscumpărătoare a lui Isus Cristos., căci el va mântui poporul său de păcatele sale”.
22Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice:
23Iată, fecioara va zămisli
și va naște un fiu
și îi vor pune numele Emanuél!”,
care, tradus, înseamnă:
„Dumnezeu-cu-noi”.
24Trezindu-se din somn, Iosíf a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o la sine pe soția lui 25și nu a cunoscut-o până#1,25 Prin această expresie, Matei insistă asupra conceperii minunate a lui Isus Cristos, fără a sugera că, mai târziu, Iosíf și Maria ar fi trăit împreună. când ea a născut un fiu. Și i-a pus numele#1,25 Lit.: „l-a numit cu numele”. Isus. #1Cr 17,11 #Gen 21,3.12; 25,26; 29,35 #1Cr 1,34 #Gen 38,29-30 #1Cr 2,4.5.9 #Rut 4,12.18-19 #Rut 4 #13.17-22 #1Cr 2,10-12 #Rut 4,17.22 #1Cr 2,13-15 #2Sam 12,24 #1Cr 3,10-14 #1Cr 3,15-16 #1Esd 1,32 gr #1Cr 3,17.19 #Esd 3,2 #2Rg 24,12-16 #2Cr 36,10 #Ier 27,20 #27,17.22 #1,25 #Lc 1,31; 2,21 #Fap 4,12 #Is 7,14 #Is 8,8.10 gr #1,21

Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași


Learn More About Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020