Geneza 1
VBRC2013
1
ORIGINEA LUMII ȘI A OMULUI I. CREAȚIA ȘI CĂDEREA ÎN PĂCAT
Prima relatare a creației#1:1 Prima relatare a creației, atribuită tradiției sacerdotale, 1,1-2,4a, este mai abstractă și mai teologică și prezintă o clasificare logică a ființelor create după un plan gândit în cadrul unei săptămâni. Ființele încep să existe prin voința lui Dumnezeu, după o ordine crescândă în demnitate, până la om, chipul și asemănarea lui Dumnezeu, încununarea creației.
1La început#1:1 De-a lungul istoriei au fost propuse următoarele traduceri:– „Când Dumnezeu a început să creeze – atunci pământul era […] – Dumnezeu a spus: «Să fie lumină!»”;– „Când Dumnezeu a început să creeze cerul și pământul, pământul era […]”;– traducerea propusă aici și adoptată de toate versiunile vechi și de cea mai mare parte a traducerilor moderne., Dumnezeu a creat#1:1 Verbul folosit aici pentru a crea (ebr.: „bārā”) se găsește în Biblie de 47 de ori și înseamnă: „a face, a plasmui, a tăia, a separa”. De fiecare dată, se referă la o acțiune divină care implică ideea de noutate și de efect minunat; subliniază ușurința acțiunii divine săvârșite numai prin cuvântul și prin voința lui Dumnezeu. cerul și pământul.
2Pământul era neorânduit și pustiu, și întuneric era deasupra abisului#1:2 Neorânduit și pustiu („tōhû wābōhû”) – este o expresie greu de interpretat. Mulți exegeți cred că ar fi vorba despre un pământ deja format în substanță dar pustiu și lipsit de plante, de animale și de oameni din cauza abisului („təhôm” – numele demitizat al zeiței Tiamat, regina apelor oceanului primordial, la babilonieni) acoperit de întuneric., și duhul lui Dumnezeu plutea#1:2 Expresia duhul lui Dumnezeu („rûah ēlōhîm”) înseamnă sau „vânt”, sau „spirit”, și se referă la „energia vitală” sau „prezența divină” care pregătește creația. deasupra apelor.
3Și a zis#1:3 Este acțiunea creatoare a lui Dumnezeu prin cuvânt, expresie a voinței sale eficace. Dumnezeu: „Să fie lumină!”#1:3 Lumina este creația lui Dumnezeu pe când întunericul nu este. Creația luminii este relatată la început pentru că succesiunea zilelor și a nopților va fi cadrul în care se va desfășura lucrarea creatoare.. Și a fost lumină.
4Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric.
5Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua întâi#1:5 Calcularea zilei începea seara, pentru a sublinia victoria luminii asupra întunericului..
6Și a zis Dumnezeu: „Să fie firmament#1:6 Reproduce imaginea unui element solid, plat sau boltit, ce reține apele de deasupra; între ape care să despartă apele de ape!”#1:6 LXX adaugă: „Și așa a fost”..
7Dumnezeu a făcut firmamentul și a despărțit apele care sunt sub firmament de apele care sunt deasupra firmamentului. Și așa a fost.
8Dumnezeu a numit firmamentul „cer”#1:8 LXX adaugă: „Și a văzut Dumnezeu că era bun”. Acest calificativ lipsește din TM, probabil pentru că autorul a voit să folosească aprecierea asupra creației de șapte ori sau pentru că a considerat strâns unite lucrările din a doua și a treia zi.. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a doua.
9Și a zis Dumnezeu: „Să se adune apele care sunt sub cer într-un singur loc#1:9 LXX are: „într-o singură adunare”; și să se arate uscatul!”. Și așa a fost#1:9 În loc de: „și a fost așa”, mai apare varianta: „și apele de sub cer s-au adunat într-un loc și a apărut uscatul”..
10Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunarea apelor a numit-o „mare”. Și a văzut Dumnezeu că era bun.
11Și a zis Dumnezeu: „Pământul să dea verdeață, ierburi purtând sămânță și pomi roditori care să facă, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânța lor#1:11 Autorul împarte vegetația în trei grupuri conform cu modul lor de reproducere: verdeață simplă, fără sămânță, plante cu pai și semințe și pomi cu fructe și semințe pe pământ!”. Și așa a fost.
12Pământul a produs verdeață, ierburi purtând sămânță după soiul lor, și pomi roditori care fac după soiul lor fructe purtând în ele sămânța lor. Și a văzut Dumnezeu că era bun.
13Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a treia.
14Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe firmamentul cerului#1:14 LXX adaugă: „ca să lumineze pământul., ca să despartă ziua de noapte și să fie semne pentru sărbători#1:14 Termenul ebraic „môcēd” poate însemna și: „anotimp, timp fixat”., pentru zile și ani,
15și să fie luminători pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul!”. Și așa a fost.
16Și a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mare – ca să stăpânească ziua – și luminătorul cel mic#1:16 Autorul nu numește soarele și luna, prezentându-le ca simple creaturi pentru a lumina ziua și noaptea și a marca timpul, ca polemică împotriva cultului idolatric ce li se aducea la popoarele vecine. – ca să stăpânească noaptea – și stelele.
17Dumnezeu i-a pus pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul,
18să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și a văzut Dumnezeu că era bine.
19Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a patra.
20Și a zis Dumnezeu: „Să mișune apele de ființe vii și să zboare păsări deasupra pământului pe firmamentul cerului!”.
21Și Dumnezeu a creat peștii cei mari#1:21 Lit.: „tannînīm” (monștrii marini). Sunt asociați haosului primordial (Ex 27,1; Ps 74,13; 148,7). Autorul insistă asupra faptului că sunt simple creaturi și sunt declarați buni împreună cu celelalte viețuitoare marine. și toate ființele vii care mișună în ape, după specia lor, și toate păsările înaripate, după specia lor. Și a văzut Dumnezeu că era bun.
22Și le-a binecuvântat#1:22 În gândirea biblică binecuvântarea nu este doar un bine spiritual, ci se manifestă și prin dezvoltarea și răspândirea vieții. Dumnezeu zicând: „Fiți rodnici, înmulțiți-vă și umpleți apele mărilor; și păsările să se înmulțească pe pământ!”.
23Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a cincea.
24Și a zis Dumnezeu: „Să producă pământul ființe vii după specia lor: animale, reptile și viețuitoare ale câmpului, după specia lor!”. Și așa a fost.
25Și a făcut Dumnezeu viețuitoare ale câmpului după specia lor, animalele după specia lor și toate reptilele pământului, după specia lor. Și a văzut Dumnezeu că era bun.
26Și a zis Dumnezeu: „Să-l facem#1:26 Acest plural poate indica deliberarea lui Dumnezeu cu curtea cerească (îngerii – cf. 3,5.22): astfel a înțeles traducerea greacă a Ps 8,6 (urmată de Vg) reluată în Evr 2,7. Acest plural ar putea exprima maiestatea și bogăția interioară a lui Dumnezeu al cărui nume obișnuit în ebraică este o formă de plural („elōhîm”). Sfinții părinți au văzut insinuată aici realitatea Sfintei Treimi. Din punct de vedere gramatical s-ar putea înțelege ca un pluralis deliberationis (cf. Gen 11,7-8; Is 6,8). pe om după chipul și asemănarea#1:26 Termenul concret „chip” implică o similitudine fizică asemenea aceleia dintre Adam și fiul său (5,3). „Asemănare” pare să atenueze sensul termenului chip, excluzând paritatea dintre om și Dumnezeu. Acest raport al omului cu Dumnezeu îl diferențiază de animale. Presupune mai mult o asemănare generală de natură: inteligența, voința, puterea: omul este o persoană. Această expresie pregătește o revelație mai înaltă: participarea la natura lui Dumnezeu prin har. noastră și să stăpânească peste peștii mării și peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul#1:26 Mulți comentatori sunt surprinși de această menționare care întrerupe enumerarea animalelor supuse omului și propun să se citească, împreună cu syr: „și peste toate animalele câmpului”. și peste toate reptilele care se târăsc pe pământ!”.
27Și l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie#1:27 Opera creației lui Dumnezeu, bărbat și femeie, este dublă în structură, dar unică în misiune și în demnitate. Dumnezeu rămâne transcendent, însă operează mântuirea intrând în descendența umană, în timpul omului, care trece din verigă în verigă, din tată în fiu, din epocă în epocă. Fecunditatea cuplului uman este așadar un semn al Dumnezeului creator și mântuitor. i-a creat.
28Și i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: „Fiți rodnici#1:28 LXX și NVg preferă: „creșteți!”. Verbul original are și această nuanță de creștere în mărime, dar împreună cu multe dintre traducerile moderne preferăm traducerea din text, întrucât se adaptează mai bine contextului binecuvântării., înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste toate animalele care se mișcă pe pământ”#1:28 Este prima dată când Dumnezeu are un interlocutor, pe cineva care îl ascultă, fapt care îl distinge pe om de animale..
29Și a zis Dumnezeu: „Iată, v-am dat toată iarba care face sămânță de pe toată fața pământului și tot pomul ce are rod cu sămânță într-însul. Acestea vor fi hrana voastră.
30Iar tuturor fiarelor pământului și tuturor păsărilor cerului și tuturor animalelor care se mișcă pe pământ, care au în ele suflare de viață, le dau toată iarba verde ca hrană”. Și așa a fost.
31Și Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse și, iată, erau foarte bune#1:31 Ceea ce distinge acest ultim verset de versetele anterioare ale capitolului este faptul că ceea ce până acum era bun devine acum foarte bun. În felul acesta ziua a șasea devine punctul culminant al creației lui Dumnezeu. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a șasea.

Copyright © 2013 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași

Learn More About Versiunea Biblia Romano-Catolică 2013