Ioan 21
21
Arătarea la marea Tiberiadei
1Iisus, mereu, a fost zărit,
De ucenici; El S-a ivit,
La a Tiberiadei mare,
Unde erau – din întâmplare –
2Simon – zis Petru – însoțit
De Toma – Geamănul numit –
Natanael – ce se trăgea
Din Cana, în Galileea –
Apoi, fiii lui Zebedei
Și alți doi ucenici, cu ei.
Toți, împreună, se aflau,
Pe malul mării și vorbeau.
3Petru le zise: „Eu mă duc,
Pește să prind și să v-aduc.”
Ei au răspuns: „Venim și noi!”
Cu o corabie, apoi,
Ieșiră-n larg, la pescuit.
Întreaga noapte, s-au trudit,
Dar n-au prins pește. Dimineață –
4Pe când soarele, a sa față,
Din valuri, lumi-și arăta –
Văzură că cineva sta,
Pe țărm. Era Domnul Iisus,
Însă, ei nu știau. S-au dus,
5Spre El. Când s-au apropiat,
Domnul Iisus i-a întrebat:
„Copiii mei, aveți voi, oare,
Pe-aicea, ceva de mâncare?”
„Nu!” – au zis ei. „Bine. Luați
6Mreaja și-apoi o aruncați,
În partea dreaptă, căci să știți
Că pești, acolo doar găsiți.”
7Atunci, discipolul iubit,
De Domnul, astfel i-a vorbit,
Lui Petru: „El este Iisus!
E Domnul nost’!” Petru s-a dus,
Degrabă, haina și-a luat,
S-a-ncins – căci era dezbrăcat –
Și-apoi, în mare, a sărit.
8Ceilalți discipoli au venit,
Cu-a lor corabie, trăgând
Mreaja cu pești. De țărm, fiind,
La două sute de coți doar,
Veniră repede-așadar.
9Pe țărmul mării, au găsit –
Când din corabie-au ieșit –
Jeratic de cărbuni, pe care,
Pești fost-au – pentru fiecare –
10Precum și pâine. Domnu-a spus:
„Peștii pe care i-ați adus
Acuma, puneți-i aici!”
11În grabă, dintre ucenici,
Petru fugi, cu sprinten pas,
Și, din corabie, a tras
Mreaja, la țărm. Prinseră ei,
O sută și cincizeci și trei
De pești – toți mari – atunci, deodată,
În pescuirea minunată.
Cu toate că mulți pești ținea,
Acea mreajă nu se rupea.
12Apoi, Iisus a zis: „Veniți
Aici, cu toții, și prânziți!”
Să Îl întrebe, nu-ndrăzneau,
„Cine ești Tu?”, căci toți știau,
Că este Domnul. A luat,
13Pâine, Iisus, și-apoi le-a dat,
La toți; la fel, a împărțit
Apoi, și peștele prăjit.
14A treia oară s-a-ntâmplat,
Atuncea, că S-a arătat
Iisus, discipolilor Lui,
După-nvierea Domnului.
Iisus vestește moartea lui Petru
15Când toți sfârșit-au de prânzit,
Iisus, lui Petru, i-a vorbit:
„Simone, al lui Iona fiu,
Un lucru doar, voiesc să știu:
Spune-Mi deci, Petre, Mă iubești,
Mai mult tu, decât toți acești?”
„Da Doamne! Știi că Te iubesc,
Și știi că adevăr rostesc!” –
Petru a spus, privind spre ei.
„Să paști dar, mielușeii Mei!” –
Zise Iisus. Apoi, a stat,
16Și-a doua oară, l-a-ntrebat:
„Simone, al lui Iona fiu,
Mă iubești tu, voiesc să știu?”
Petru s-a întristat și-a spus:
„Te iubesc Doamne!”, iar, Iisus,
„Paște-Mi oițele!” – îi spuse.
17Apoi, a treia oară-i puse,
Lui Petru-aceeași întrebare:
„Îmi spune, Mă iubești tu, oare,
Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu,
Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” –
Răspunse Petru – întristat,
Căci, de trei ori, l-a întrebat
Dacă-L iubește – iar, Iisus,
„Să Îmi paști oile!” – i-a spus.
18„Iată, îți spun adevărat:
Când tu, mai tânăr, te-ai aflat,
De unul singur te-ncingeai
Și doar, unde ai vrut, mergeai.
Dar când vei mai îmbătrâni,
Altfel de timpuri vor veni:
Atunci, mâinile-ți vei întinde,
Iar brâul, altul ți-l va prinde
Și vei fi dus, de omu-acel,
Unde nu vrei – unde vrea el.”
19Iisus, în ăst fel, a vorbit,
Ca să arate, deslușit,
În ce fel, Petru-o să sfârșească –
Cu ce moarte-o să-L proslăvească,
Pe Dumnezeu. Apoi, Iisus,
„Hai după Mine!” – i-a mai spus.
20Petru s-a-ntors și l-a zărit
Pe ucenicul mult iubit
De Domnul – cel care și-a pus,
Capul, pe pieptul lui Iisus,
La cină, întrebând apoi:
„Cine Te vinde, dintre noi?”.
21Petru, după ce s-a uitat
La el, pe Domnul, a-ntrebat:
„Doamne, cu-acesta ce-o să fie?”
22Iisus a zis: „Ce-ți pasă ție,
De el, dacă Eu vreau ca până
Voi reveni, el să rămână?
Tu, însă, după Mine vină!”
23De-atunci dar, din astă pricină,
Printre frați, zvonul a ieșit,
Că ucenicul cel iubit,
N-o să mai moară. Dar Iisus
N-a zis că nu moare, ci-a spus,
Lui Petru, doar: „Ce-ți pasă ție,
Dacă voiesc Eu, să rămâie,
Până revin?” – n-a zis nimic
24În plus; iar acel ucenic,
E cel care adeverește
Aceste lucruri și vestește
Tot ceea ce s-a petrecut,
Căci, aste lucruri, le-a văzut
Și-apoi le-a scris. Noi, totodată,
Cunoaștem că-i adevărată
Mărturisirea lui. Mai sânt
25Multe lucrări, ce, pe pământ,
Iisus, atuncea, le-a făcut.
Toate, dacă s-ar fi trecut
Cu de-amănuntu-n cărți, n-aveau,
În lume, loc, câte erau.
Ele, prin vremi, pân’ la noi vin,
Ca-n El, să credem toți. Amin.
Currently Selected:
Ioan 21: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ioan 21
21
Arătarea la marea Tiberiadei
1Iisus, mereu, a fost zărit,
De ucenici; El S-a ivit,
La a Tiberiadei mare,
Unde erau – din întâmplare –
2Simon – zis Petru – însoțit
De Toma – Geamănul numit –
Natanael – ce se trăgea
Din Cana, în Galileea –
Apoi, fiii lui Zebedei
Și alți doi ucenici, cu ei.
Toți, împreună, se aflau,
Pe malul mării și vorbeau.
3Petru le zise: „Eu mă duc,
Pește să prind și să v-aduc.”
Ei au răspuns: „Venim și noi!”
Cu o corabie, apoi,
Ieșiră-n larg, la pescuit.
Întreaga noapte, s-au trudit,
Dar n-au prins pește. Dimineață –
4Pe când soarele, a sa față,
Din valuri, lumi-și arăta –
Văzură că cineva sta,
Pe țărm. Era Domnul Iisus,
Însă, ei nu știau. S-au dus,
5Spre El. Când s-au apropiat,
Domnul Iisus i-a întrebat:
„Copiii mei, aveți voi, oare,
Pe-aicea, ceva de mâncare?”
„Nu!” – au zis ei. „Bine. Luați
6Mreaja și-apoi o aruncați,
În partea dreaptă, căci să știți
Că pești, acolo doar găsiți.”
7Atunci, discipolul iubit,
De Domnul, astfel i-a vorbit,
Lui Petru: „El este Iisus!
E Domnul nost’!” Petru s-a dus,
Degrabă, haina și-a luat,
S-a-ncins – căci era dezbrăcat –
Și-apoi, în mare, a sărit.
8Ceilalți discipoli au venit,
Cu-a lor corabie, trăgând
Mreaja cu pești. De țărm, fiind,
La două sute de coți doar,
Veniră repede-așadar.
9Pe țărmul mării, au găsit –
Când din corabie-au ieșit –
Jeratic de cărbuni, pe care,
Pești fost-au – pentru fiecare –
10Precum și pâine. Domnu-a spus:
„Peștii pe care i-ați adus
Acuma, puneți-i aici!”
11În grabă, dintre ucenici,
Petru fugi, cu sprinten pas,
Și, din corabie, a tras
Mreaja, la țărm. Prinseră ei,
O sută și cincizeci și trei
De pești – toți mari – atunci, deodată,
În pescuirea minunată.
Cu toate că mulți pești ținea,
Acea mreajă nu se rupea.
12Apoi, Iisus a zis: „Veniți
Aici, cu toții, și prânziți!”
Să Îl întrebe, nu-ndrăzneau,
„Cine ești Tu?”, căci toți știau,
Că este Domnul. A luat,
13Pâine, Iisus, și-apoi le-a dat,
La toți; la fel, a împărțit
Apoi, și peștele prăjit.
14A treia oară s-a-ntâmplat,
Atuncea, că S-a arătat
Iisus, discipolilor Lui,
După-nvierea Domnului.
Iisus vestește moartea lui Petru
15Când toți sfârșit-au de prânzit,
Iisus, lui Petru, i-a vorbit:
„Simone, al lui Iona fiu,
Un lucru doar, voiesc să știu:
Spune-Mi deci, Petre, Mă iubești,
Mai mult tu, decât toți acești?”
„Da Doamne! Știi că Te iubesc,
Și știi că adevăr rostesc!” –
Petru a spus, privind spre ei.
„Să paști dar, mielușeii Mei!” –
Zise Iisus. Apoi, a stat,
16Și-a doua oară, l-a-ntrebat:
„Simone, al lui Iona fiu,
Mă iubești tu, voiesc să știu?”
Petru s-a întristat și-a spus:
„Te iubesc Doamne!”, iar, Iisus,
„Paște-Mi oițele!” – îi spuse.
17Apoi, a treia oară-i puse,
Lui Petru-aceeași întrebare:
„Îmi spune, Mă iubești tu, oare,
Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu,
Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” –
Răspunse Petru – întristat,
Căci, de trei ori, l-a întrebat
Dacă-L iubește – iar, Iisus,
„Să Îmi paști oile!” – i-a spus.
18„Iată, îți spun adevărat:
Când tu, mai tânăr, te-ai aflat,
De unul singur te-ncingeai
Și doar, unde ai vrut, mergeai.
Dar când vei mai îmbătrâni,
Altfel de timpuri vor veni:
Atunci, mâinile-ți vei întinde,
Iar brâul, altul ți-l va prinde
Și vei fi dus, de omu-acel,
Unde nu vrei – unde vrea el.”
19Iisus, în ăst fel, a vorbit,
Ca să arate, deslușit,
În ce fel, Petru-o să sfârșească –
Cu ce moarte-o să-L proslăvească,
Pe Dumnezeu. Apoi, Iisus,
„Hai după Mine!” – i-a mai spus.
20Petru s-a-ntors și l-a zărit
Pe ucenicul mult iubit
De Domnul – cel care și-a pus,
Capul, pe pieptul lui Iisus,
La cină, întrebând apoi:
„Cine Te vinde, dintre noi?”.
21Petru, după ce s-a uitat
La el, pe Domnul, a-ntrebat:
„Doamne, cu-acesta ce-o să fie?”
22Iisus a zis: „Ce-ți pasă ție,
De el, dacă Eu vreau ca până
Voi reveni, el să rămână?
Tu, însă, după Mine vină!”
23De-atunci dar, din astă pricină,
Printre frați, zvonul a ieșit,
Că ucenicul cel iubit,
N-o să mai moară. Dar Iisus
N-a zis că nu moare, ci-a spus,
Lui Petru, doar: „Ce-ți pasă ție,
Dacă voiesc Eu, să rămâie,
Până revin?” – n-a zis nimic
24În plus; iar acel ucenic,
E cel care adeverește
Aceste lucruri și vestește
Tot ceea ce s-a petrecut,
Căci, aste lucruri, le-a văzut
Și-apoi le-a scris. Noi, totodată,
Cunoaștem că-i adevărată
Mărturisirea lui. Mai sânt
25Multe lucrări, ce, pe pământ,
Iisus, atuncea, le-a făcut.
Toate, dacă s-ar fi trecut
Cu de-amănuntu-n cărți, n-aveau,
În lume, loc, câte erau.
Ele, prin vremi, pân’ la noi vin,
Ca-n El, să credem toți. Amin.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca