Ioan 16
16
Prigonirea ucenicilor
1„De-aceste lucruri, v-am vorbit,
Ca un prilej de poticnit –
Sau de cădere – nu cumva,
Să fie, pentru voi, cândva.
2Din sinagogi, fără vreo vină
Veți fi goniți; ba o să vină
Vremea, când crede-va oricine,
Că dacă vă ucide-i bine,
Că el, o slujbă, a adus,
Lui Dumnezeu, când v-a răpus.
3Se vor purta, astfel, cu voi,
Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi –
Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.
4V-am spus tot, ca atunci, când vine
Ceasul, ca să se împlinească,
Acestea să vă amintească,
De toate câte v-am vorbit.
Totul nu v-am destăinuit,
De la-nceput, pentru că Eu
Eram, atunci, cu voi, mereu.”
Lucrarea Mângâietorului
5„Acum, Mă duc, precum v-am zis,
La Cel ce-n lume M-a trimis;
Și nimeni nu M-a întrebat:
„Unde Te duci?” V-am arătat,
6Aceste lucruri, și-am văzut
Că, întristarea v-a umplut.
7Vă spun, că pentru voi, mai bine,
Este să plec, căci atunci vine
Mângâietorul. Dacă Eu
Nu voi pleca la Tatăl Meu,
Mângâietorul pomenit
Nu o să vină. Negreșit,
Eu plec din lume, dar apoi,
Degrabă, Îl trimit la voi.
8Atunci când El are să vină,
Va dovedi, a lumii vină,
Făcând, la păcat, referire,
Precum și la neprihănire,
Iar, mai apoi, la judecată.
9Referitor la păcat, iată:
Nu crede-n Mine, nicidecum.
10Despre neprihănire-acum:
La Tatăl Meu, Eu pleca-voi
Și nu Mă veți mai vedea voi.
11Referitor la judecată:
Acel ce peste lumea toată
Este stăpân, e judecat.
12De nu v-ar fi greu de purtat,
V-aș spune multe. Dar când vine
13Mângâietorul, de la Mine –
Duhul Acel de adevăr –
Vă va conduce-ntr-adevăr;
El, de la El, n-o să vorbească,
Ci o să vă destăinuiască
Lucrări, de El doar, auzite.
Astfel, vă sunt descoperite
Lucrări fără asemănare –
Adică cele viitoare.
14El are să Mă proslăvească,
Pentru că o să folosească
Din ce-i al Meu și, pentru voi,
El va descoperi, apoi.
15Ce are Tatăl, este-al Meu:
Tocmai de-aceea, am zis Eu,
Că ia din ce-i al Meu, și-apoi,
Descoperi-va, pentru voi.”
Întristarea prefăcută în bucurie
16„Peste puțin, n-o să puteți,
Pe Mine, să Mă mai vedeți;
Puțin, însă, va trece-apoi
Și iarăși, Mă veți vedea voi;
Căci, așa cum v-am spus mereu,
Am să Mă duc, la Tatăl Meu.
17Mulți ucenici s-au întrebat:
„Vorbele Lui, ce-au însemnat:
„Peste puțin, nu veți putea
Pe Mine, a Mă mai vedea”,
„Peste puțin, o să puteți
Ca iarăș’, voi să Mă vedeți”,
Sau „Pentru că, la Tatăl Meu,
Va trebui să Mă duc Eu”?”
18Ei au zis, deci: „Ce însemnează
„Peste puțin timp”? Ce urmează?
Ce vrea să spună?” Dar, Iisus
19Le-a cunoscut gândul și-a spus:
„Oare de ce, vă frământați?
Ce însemnează – vă-ntrebați –
Cuvintele: „N-o să puteți,
Peste puțin, să Mă vedeți”
Sau „Apoi iarăș’ veți putea,
Peste puțin, a Mă vedea”?
20Când voi o să vă tânguiți
Și când veți plânge-amar, să știți,
Că lumea bucura-se-va.
Nu vă-ntristați, de-așa ceva,
Căci preschimbată o să fie
Tristețea voastră-n bucurie.
21Femeia, cari trebuie-a naște,
Când simte ce dureri o paște,
Se întristează, negreșit,
Pentru că ceasul i-a sosit.
Însă, după ce a născut,
După ce, pruncul, și-a văzut,
De suferință, nu mai știe,
Căci plină e, de bucurie,
Că s-a născut un om, pe lume.
22La fel e și cu voi, și-anume:
Acuma, sunteți întristați,
Dar iar, o să vă bucurați,
Căci Eu, din nou, vă voi vedea
Și-atunci, nimeni nu va putea
Răpi, a voastră bucurie.
23Când ziua ‘ceea o să vie,
Nimic n-o să Mă întrebați.
Orice veți cere, căpătați,
De la al Meu Tată, mereu –
Când cereți, în Numele Meu.
24Până acuma, n-ați cerut,
Căci voi, pe Mine, M-ați avut,
Aici; dar cereți, ca să fie,
Astfel, a voastră bucurie,
Deplină, când o să primiți,
În al Meu Nume, ce doriți.”
Cuvinte de rămas bun
25„Acum, în pilde, v-am vorbit,
Dar vine-un ceas, când, deslușit –
De Tatăl – vă voi vorbi Eu.
26Atuncea, în Numele Meu,
Voi o să cereți, dar vă zic,
Că n-am să-L rog, pentru nimic,
27Pe Tatăl Meu, căci vă iubește
El Însuși, și vă dăruiește
Ce vreți, pentru că M-ați iubit
Și ați crezut că am venit,
Chiar de la Domnul Dumnezeu.
28Venit-am, de la Tatăl Meu,
Și-n astă lume, am intrat.
Curând, lumea, voi fi lăsat
Și-am să Mă-ntorc la al Meu Tată.”
29Toți ucenicii au zis: „Iată,
Acuma, foarte deslușit,
Fără vreo pildă, ne-ai vorbit.
30Noi știm că toate, Tu le știi,
Că n-ai nevoie ca să fii,
De către nimeni, întrebat.
Acum, credem că ești plecat,
Chiar de la Domnul Dumnezeu.”
31„Credeți, acum, ce am spus Eu?”,
A întrebat Iisus. „Să știți,
32Că vine-un ceas, când, risipiți,
Veți fi cu toții, primprejur,
La ale voastre și – singur –
Mă veți lăsa voi; însă Eu
Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.
33V-am spus acestea, să puteți,
În Mine, pace, să aveți.
În lume, multe veți păți –
Necazuri vă vor încolți –
Dar îndrăzniți, necontenit,
Căci Eu, lumea, am biruit.”
Currently Selected:
Ioan 16: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ioan 16
16
Prigonirea ucenicilor
1„De-aceste lucruri, v-am vorbit,
Ca un prilej de poticnit –
Sau de cădere – nu cumva,
Să fie, pentru voi, cândva.
2Din sinagogi, fără vreo vină
Veți fi goniți; ba o să vină
Vremea, când crede-va oricine,
Că dacă vă ucide-i bine,
Că el, o slujbă, a adus,
Lui Dumnezeu, când v-a răpus.
3Se vor purta, astfel, cu voi,
Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi –
Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.
4V-am spus tot, ca atunci, când vine
Ceasul, ca să se împlinească,
Acestea să vă amintească,
De toate câte v-am vorbit.
Totul nu v-am destăinuit,
De la-nceput, pentru că Eu
Eram, atunci, cu voi, mereu.”
Lucrarea Mângâietorului
5„Acum, Mă duc, precum v-am zis,
La Cel ce-n lume M-a trimis;
Și nimeni nu M-a întrebat:
„Unde Te duci?” V-am arătat,
6Aceste lucruri, și-am văzut
Că, întristarea v-a umplut.
7Vă spun, că pentru voi, mai bine,
Este să plec, căci atunci vine
Mângâietorul. Dacă Eu
Nu voi pleca la Tatăl Meu,
Mângâietorul pomenit
Nu o să vină. Negreșit,
Eu plec din lume, dar apoi,
Degrabă, Îl trimit la voi.
8Atunci când El are să vină,
Va dovedi, a lumii vină,
Făcând, la păcat, referire,
Precum și la neprihănire,
Iar, mai apoi, la judecată.
9Referitor la păcat, iată:
Nu crede-n Mine, nicidecum.
10Despre neprihănire-acum:
La Tatăl Meu, Eu pleca-voi
Și nu Mă veți mai vedea voi.
11Referitor la judecată:
Acel ce peste lumea toată
Este stăpân, e judecat.
12De nu v-ar fi greu de purtat,
V-aș spune multe. Dar când vine
13Mângâietorul, de la Mine –
Duhul Acel de adevăr –
Vă va conduce-ntr-adevăr;
El, de la El, n-o să vorbească,
Ci o să vă destăinuiască
Lucrări, de El doar, auzite.
Astfel, vă sunt descoperite
Lucrări fără asemănare –
Adică cele viitoare.
14El are să Mă proslăvească,
Pentru că o să folosească
Din ce-i al Meu și, pentru voi,
El va descoperi, apoi.
15Ce are Tatăl, este-al Meu:
Tocmai de-aceea, am zis Eu,
Că ia din ce-i al Meu, și-apoi,
Descoperi-va, pentru voi.”
Întristarea prefăcută în bucurie
16„Peste puțin, n-o să puteți,
Pe Mine, să Mă mai vedeți;
Puțin, însă, va trece-apoi
Și iarăși, Mă veți vedea voi;
Căci, așa cum v-am spus mereu,
Am să Mă duc, la Tatăl Meu.
17Mulți ucenici s-au întrebat:
„Vorbele Lui, ce-au însemnat:
„Peste puțin, nu veți putea
Pe Mine, a Mă mai vedea”,
„Peste puțin, o să puteți
Ca iarăș’, voi să Mă vedeți”,
Sau „Pentru că, la Tatăl Meu,
Va trebui să Mă duc Eu”?”
18Ei au zis, deci: „Ce însemnează
„Peste puțin timp”? Ce urmează?
Ce vrea să spună?” Dar, Iisus
19Le-a cunoscut gândul și-a spus:
„Oare de ce, vă frământați?
Ce însemnează – vă-ntrebați –
Cuvintele: „N-o să puteți,
Peste puțin, să Mă vedeți”
Sau „Apoi iarăș’ veți putea,
Peste puțin, a Mă vedea”?
20Când voi o să vă tânguiți
Și când veți plânge-amar, să știți,
Că lumea bucura-se-va.
Nu vă-ntristați, de-așa ceva,
Căci preschimbată o să fie
Tristețea voastră-n bucurie.
21Femeia, cari trebuie-a naște,
Când simte ce dureri o paște,
Se întristează, negreșit,
Pentru că ceasul i-a sosit.
Însă, după ce a născut,
După ce, pruncul, și-a văzut,
De suferință, nu mai știe,
Căci plină e, de bucurie,
Că s-a născut un om, pe lume.
22La fel e și cu voi, și-anume:
Acuma, sunteți întristați,
Dar iar, o să vă bucurați,
Căci Eu, din nou, vă voi vedea
Și-atunci, nimeni nu va putea
Răpi, a voastră bucurie.
23Când ziua ‘ceea o să vie,
Nimic n-o să Mă întrebați.
Orice veți cere, căpătați,
De la al Meu Tată, mereu –
Când cereți, în Numele Meu.
24Până acuma, n-ați cerut,
Căci voi, pe Mine, M-ați avut,
Aici; dar cereți, ca să fie,
Astfel, a voastră bucurie,
Deplină, când o să primiți,
În al Meu Nume, ce doriți.”
Cuvinte de rămas bun
25„Acum, în pilde, v-am vorbit,
Dar vine-un ceas, când, deslușit –
De Tatăl – vă voi vorbi Eu.
26Atuncea, în Numele Meu,
Voi o să cereți, dar vă zic,
Că n-am să-L rog, pentru nimic,
27Pe Tatăl Meu, căci vă iubește
El Însuși, și vă dăruiește
Ce vreți, pentru că M-ați iubit
Și ați crezut că am venit,
Chiar de la Domnul Dumnezeu.
28Venit-am, de la Tatăl Meu,
Și-n astă lume, am intrat.
Curând, lumea, voi fi lăsat
Și-am să Mă-ntorc la al Meu Tată.”
29Toți ucenicii au zis: „Iată,
Acuma, foarte deslușit,
Fără vreo pildă, ne-ai vorbit.
30Noi știm că toate, Tu le știi,
Că n-ai nevoie ca să fii,
De către nimeni, întrebat.
Acum, credem că ești plecat,
Chiar de la Domnul Dumnezeu.”
31„Credeți, acum, ce am spus Eu?”,
A întrebat Iisus. „Să știți,
32Că vine-un ceas, când, risipiți,
Veți fi cu toții, primprejur,
La ale voastre și – singur –
Mă veți lăsa voi; însă Eu
Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.
33V-am spus acestea, să puteți,
În Mine, pace, să aveți.
În lume, multe veți păți –
Necazuri vă vor încolți –
Dar îndrăzniți, necontenit,
Căci Eu, lumea, am biruit.”
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca