Ioan 13
13
Iisus spală picioarele ucenicilor Săi
1Era în prag de sărbătoare –
Se-apropia praznicul mare,
Cel ce, de Paști, e prăznuit.
Iisus știa că I-a sosit
Ceasul, când o să părăsească
Această lume pământească,
Urmând să fie înălțat,
La Tatăl, de unde-a plecat.
El, pe ai Săi – care erau
Din lume și-n ea rămâneau –
Îi iubea mult și i-a iubit,
La fel de mult, pân’ la sfârșit.
2La cină-apoi, în gând – cel rău –
A pus, în ucenicul Său –
În Iuda, zis Iscarioteanul,
Ce-a fost fiul lui Simon – planul
Ca să Îl vândă, pe Iisus.
3Hristos știind că-n mâini I-a pus,
Tatăl Său, tot – pentru că El
Era, de fapt, Fiul Acel
Plecat din cer, ca înapoi,
La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –
4Dintre ai Săi, S-a ridicat,
De haine, El S-a dezbrăcat
Și, un ștergar, la brâu, și-a pus.
5Într-un lighean, apă-a adus
Și a chemat, pe fiecare,
Din ucenici, ca, pe picioare,
Să-i spele, iar cu-acel ștergar,
Legat la brâu, să-i șteargă. Dar,
6Când Simon Petru a urmat,
Ca pe picioare-a fi spălat,
Îi zise: „Doamne, mă rog Ție,
Picioarele, să-mi speli Tu, mie?”
7Iisus răspunse: „Ce fac Eu,
Acuma, să-nțelegi, ți-e greu;
Dar vei pricepe, în curând.”
8Petru a zis: „Doamne, nici gând,
Să-mi speli picioarele!” Iisus,
„Dacă n-am să te spăl”– i-a spus –
„Parte, nu vei avea, cu Mine.”
9Petru răspunse-atuncea: „Bine,
Mă spală – precum zici, eu fac –
Chiar și pe mâini și-apoi, pe cap!”
10„Acela care s-a scăldat” –
Zise Iisus – „spre-a fi curat,
Acum, doar trebuință are
Să se mai spele pe picioare.
Iar voi, care în juru-Mi stați,
Sunteți – dar nu chiar toți – curați.”
11El a vorbit, căci l-a știut
Pe cel ce-n urmă L-a vândut,
Spunându-le: „Voi, cei ce stați
Aici, nu toți sunteți curați”.
12Când, al picioarelor spălat,
Sfârși, se îmbrăcă și-a stat,
Cu ei, la masă și-a vorbit:
„Acuma, voi v-ați dumirit?
Ați înțeles ce ați văzut?
Ați priceput ce v-am făcut?
13„Învățător”, Mie-Mi spuneți,
Sau „Domn”, și bine Îmi ziceți,
Căci sunt. Deci, dacă v-am spălat
14Picioarele, v-am arătat
Ce-aveți a face fiecare:
Cum v-am spălat Eu, pe picioare –
Eu care-s Domn și-nvățător –
Să vă spălați și voi. Dator,
E fiecare dintre voi,
Să-l spele pe-altul, mai apoi,
15Pentru că Eu, pildă, v-am dat.
Să faceți, cum v-am arătat!
16Nu poate robul să-l întreacă
Pe-al său stăpân; nici cel ce pleacă
Apostol, decât acel care
Îl va trimite, nu-i mai mare.
17Când știți aceste lucruri voi –
Și le veți împlini apoi –
Doar un cuvânt mai am a zice:
De voi, atunci, va fi ferice.”
Descoperirea vânzătorului
18„Nu zic de toți – M-ați înțeles? –
Căci vă cunosc și v-am ales
Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit,
Tot ce Scripturile-au vestit:
„Cel ce cu Mine a mâncat
Pâine, acel a ridicat,
Călcâiul, împotriva Mea”.
19V-am amintit ce se spunea,
Mai dinainte, ca să știți,
Și astfel, pregătiți să fiți
A crede – când al Meu cuvânt
Se va-mplini – cum că Eu sânt.
20Adevărat vă spun, căci cine
Primește, pe acel ce vine
Din partea Mea, pe Mine chiar,
Mă găzduiește. Așadar,
Prin Mine, poarta s-a deschis,
Pentru Cel care M-a trimis.”
21Când a sfârșit de cuvântat,
Iisus, în duh, S-a tulburat
Și a continuat apoi:
„Vă spun că, unul dintre voi
O să Mă vândă.” Toți tăceau,
22Uimiți, căci nu înțelegeau
De cine, oare, le-a vorbit.
23Un ucenic – cel mai iubit –
La masă stând, capul și-a pus,
Pe pieptul Domnului Iisus.
24Simon – zis Petru – i-a făcut
Un semn, cum că n-au priceput,
Iar el, să-ntrebe – deslușit –
De cine-anume le-a vorbit.
25Discipolul care și-a pus,
Capul, pe pieptul lui Iisus,
Și-a-ntors privirile spre El,
Zicând: „Doamne, cine-i acel?”
26„Cel căruia îi voi întinde
Eu, bucățica, Mă va vinde!” –
A zis Iisus, și a luat
O bucățică, de i-a dat,
Lui Iuda, zis Iscarioteanul –
Acela ce iubea mult banul.
27Când Iuda – bucățica dată,
De Domnul – o luă, îndată,
În el, Satana a intrat.
Iisus, atunci, a cuvântat:
„Fă, repede, ce-ai de făcut!”
28Dar nimenea n-a priceput –
Precum a fost și mai ‘nainte –
De ce-i spunea aste cuvinte.
29Unii din ei au înțeles
Că pentru Iuda – cel ales
A îngriji punga – Iisus,
Vorbindu-i astfel, ar fi spus
Să cumpere ce trebuia,
De praznic, sau că poruncea
Să dea, ceva, săracilor.
30Iuda plecă, din fața lor,
Când bucățica și-a luat.
Afară, noaptea s-a lăsat.
Iubirea frățească
31Iuda ieșise, iar Iisus,
Celor care-au rămas, le-a spus:
„A fost, acuma, proslăvit
Al omului Fiu și vădit
Este că tot acum, prin El,
S-a proslăvit – în acest fel –
Și Dumnezeu. Deci, Domnul, dacă
32E proslăvit, are să facă
Același lucru și – la fel –
Va proslăvi pe Fiu-n El –
Și Îl va proslăvi îndată.
33Mă ascultați copilași: iată
Că doar puțin, mai sunt, cu voi;
O să Mă căutați apoi,
Dar – cum le-am zis Iudeilor,
Vă spun și vouă dragilor –
Unde merg Eu, voi nu puteți,
Cu nici un chip, să ajungeți.
34De-aceea, am să vă dau vouă,
Acuma, o poruncă nouă:
Să vă iubiți, necontenit,
Așa precum Eu v-am iubit.
35Dacă, mereu, voi o să știți
Ca – între voi – să vă iubiți,
Ceilalți, prin asta, au să știe
Că Îmi sunteți ucenici, Mie.”
Înștiințarea lui Petru
36„Unde mergi Doamne?”, a-ntrebat
Simon, zis Petru, imediat.
El spuse: „Acum e-n zadar –
Să Mă urmezi; tu nu poți. Dar,
Târziu, veni-vei, după Mine.”
37„De ce nu pot veni cu Tine,
Acuma, Doamne?” – a voit
Petru a ști. „Sunt pregătit
Să-mi dau chiar viața, pentru Tine!”
38„Să îți dai viața, pentru Mine?”–
Zise Iisus. „Adevărat
Îți spun, că nu va fi cântat
Cocoșul – chiar în noaptea asta –
Și-atunci, când va veni năpasta,
Ai să te lepezi, de trei ori,
De Mine, Petre, până-n zori!”
Currently Selected:
Ioan 13: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ioan 13
13
Iisus spală picioarele ucenicilor Săi
1Era în prag de sărbătoare –
Se-apropia praznicul mare,
Cel ce, de Paști, e prăznuit.
Iisus știa că I-a sosit
Ceasul, când o să părăsească
Această lume pământească,
Urmând să fie înălțat,
La Tatăl, de unde-a plecat.
El, pe ai Săi – care erau
Din lume și-n ea rămâneau –
Îi iubea mult și i-a iubit,
La fel de mult, pân’ la sfârșit.
2La cină-apoi, în gând – cel rău –
A pus, în ucenicul Său –
În Iuda, zis Iscarioteanul,
Ce-a fost fiul lui Simon – planul
Ca să Îl vândă, pe Iisus.
3Hristos știind că-n mâini I-a pus,
Tatăl Său, tot – pentru că El
Era, de fapt, Fiul Acel
Plecat din cer, ca înapoi,
La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –
4Dintre ai Săi, S-a ridicat,
De haine, El S-a dezbrăcat
Și, un ștergar, la brâu, și-a pus.
5Într-un lighean, apă-a adus
Și a chemat, pe fiecare,
Din ucenici, ca, pe picioare,
Să-i spele, iar cu-acel ștergar,
Legat la brâu, să-i șteargă. Dar,
6Când Simon Petru a urmat,
Ca pe picioare-a fi spălat,
Îi zise: „Doamne, mă rog Ție,
Picioarele, să-mi speli Tu, mie?”
7Iisus răspunse: „Ce fac Eu,
Acuma, să-nțelegi, ți-e greu;
Dar vei pricepe, în curând.”
8Petru a zis: „Doamne, nici gând,
Să-mi speli picioarele!” Iisus,
„Dacă n-am să te spăl”– i-a spus –
„Parte, nu vei avea, cu Mine.”
9Petru răspunse-atuncea: „Bine,
Mă spală – precum zici, eu fac –
Chiar și pe mâini și-apoi, pe cap!”
10„Acela care s-a scăldat” –
Zise Iisus – „spre-a fi curat,
Acum, doar trebuință are
Să se mai spele pe picioare.
Iar voi, care în juru-Mi stați,
Sunteți – dar nu chiar toți – curați.”
11El a vorbit, căci l-a știut
Pe cel ce-n urmă L-a vândut,
Spunându-le: „Voi, cei ce stați
Aici, nu toți sunteți curați”.
12Când, al picioarelor spălat,
Sfârși, se îmbrăcă și-a stat,
Cu ei, la masă și-a vorbit:
„Acuma, voi v-ați dumirit?
Ați înțeles ce ați văzut?
Ați priceput ce v-am făcut?
13„Învățător”, Mie-Mi spuneți,
Sau „Domn”, și bine Îmi ziceți,
Căci sunt. Deci, dacă v-am spălat
14Picioarele, v-am arătat
Ce-aveți a face fiecare:
Cum v-am spălat Eu, pe picioare –
Eu care-s Domn și-nvățător –
Să vă spălați și voi. Dator,
E fiecare dintre voi,
Să-l spele pe-altul, mai apoi,
15Pentru că Eu, pildă, v-am dat.
Să faceți, cum v-am arătat!
16Nu poate robul să-l întreacă
Pe-al său stăpân; nici cel ce pleacă
Apostol, decât acel care
Îl va trimite, nu-i mai mare.
17Când știți aceste lucruri voi –
Și le veți împlini apoi –
Doar un cuvânt mai am a zice:
De voi, atunci, va fi ferice.”
Descoperirea vânzătorului
18„Nu zic de toți – M-ați înțeles? –
Căci vă cunosc și v-am ales
Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit,
Tot ce Scripturile-au vestit:
„Cel ce cu Mine a mâncat
Pâine, acel a ridicat,
Călcâiul, împotriva Mea”.
19V-am amintit ce se spunea,
Mai dinainte, ca să știți,
Și astfel, pregătiți să fiți
A crede – când al Meu cuvânt
Se va-mplini – cum că Eu sânt.
20Adevărat vă spun, căci cine
Primește, pe acel ce vine
Din partea Mea, pe Mine chiar,
Mă găzduiește. Așadar,
Prin Mine, poarta s-a deschis,
Pentru Cel care M-a trimis.”
21Când a sfârșit de cuvântat,
Iisus, în duh, S-a tulburat
Și a continuat apoi:
„Vă spun că, unul dintre voi
O să Mă vândă.” Toți tăceau,
22Uimiți, căci nu înțelegeau
De cine, oare, le-a vorbit.
23Un ucenic – cel mai iubit –
La masă stând, capul și-a pus,
Pe pieptul Domnului Iisus.
24Simon – zis Petru – i-a făcut
Un semn, cum că n-au priceput,
Iar el, să-ntrebe – deslușit –
De cine-anume le-a vorbit.
25Discipolul care și-a pus,
Capul, pe pieptul lui Iisus,
Și-a-ntors privirile spre El,
Zicând: „Doamne, cine-i acel?”
26„Cel căruia îi voi întinde
Eu, bucățica, Mă va vinde!” –
A zis Iisus, și a luat
O bucățică, de i-a dat,
Lui Iuda, zis Iscarioteanul –
Acela ce iubea mult banul.
27Când Iuda – bucățica dată,
De Domnul – o luă, îndată,
În el, Satana a intrat.
Iisus, atunci, a cuvântat:
„Fă, repede, ce-ai de făcut!”
28Dar nimenea n-a priceput –
Precum a fost și mai ‘nainte –
De ce-i spunea aste cuvinte.
29Unii din ei au înțeles
Că pentru Iuda – cel ales
A îngriji punga – Iisus,
Vorbindu-i astfel, ar fi spus
Să cumpere ce trebuia,
De praznic, sau că poruncea
Să dea, ceva, săracilor.
30Iuda plecă, din fața lor,
Când bucățica și-a luat.
Afară, noaptea s-a lăsat.
Iubirea frățească
31Iuda ieșise, iar Iisus,
Celor care-au rămas, le-a spus:
„A fost, acuma, proslăvit
Al omului Fiu și vădit
Este că tot acum, prin El,
S-a proslăvit – în acest fel –
Și Dumnezeu. Deci, Domnul, dacă
32E proslăvit, are să facă
Același lucru și – la fel –
Va proslăvi pe Fiu-n El –
Și Îl va proslăvi îndată.
33Mă ascultați copilași: iată
Că doar puțin, mai sunt, cu voi;
O să Mă căutați apoi,
Dar – cum le-am zis Iudeilor,
Vă spun și vouă dragilor –
Unde merg Eu, voi nu puteți,
Cu nici un chip, să ajungeți.
34De-aceea, am să vă dau vouă,
Acuma, o poruncă nouă:
Să vă iubiți, necontenit,
Așa precum Eu v-am iubit.
35Dacă, mereu, voi o să știți
Ca – între voi – să vă iubiți,
Ceilalți, prin asta, au să știe
Că Îmi sunteți ucenici, Mie.”
Înștiințarea lui Petru
36„Unde mergi Doamne?”, a-ntrebat
Simon, zis Petru, imediat.
El spuse: „Acum e-n zadar –
Să Mă urmezi; tu nu poți. Dar,
Târziu, veni-vei, după Mine.”
37„De ce nu pot veni cu Tine,
Acuma, Doamne?” – a voit
Petru a ști. „Sunt pregătit
Să-mi dau chiar viața, pentru Tine!”
38„Să îți dai viața, pentru Mine?”–
Zise Iisus. „Adevărat
Îți spun, că nu va fi cântat
Cocoșul – chiar în noaptea asta –
Și-atunci, când va veni năpasta,
Ai să te lepezi, de trei ori,
De Mine, Petre, până-n zori!”
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca