Evanghelia în cuvintele lui PavelMostră

Cum ar trebui creștinii să proclame lumii Vestea Bună?

În predicarea lui Hristos și a apostolilor, Evanghelia a fost întotdeauna urmată de o chemare clară la credință prin pocăință. Dar nu este doar o chemare la un comportament bun. Nu este o liturghie a ceremoniilor religioase și a sacramentelor. Nu este o pledoarie pentru stima de sine și demnitate umană. Nu este un manifest pentru războinicii culturii sau un strigăt pentru fanaticii politici.

Nu este un mandat pentru stăpânirea pământească. Nu este o filozofie morală sofisticată care încearcă să câștige admirația și aprobarea elitei intelectuale a lumii sau o prelegere despre relele diviziunii culturale și rasiale. Nu este un apel la „dreptate socială”. Nu este o disertație pe probleme de gen sau o prescripție pentru „cultură răscumpărătoare”. Toate sunt abateri sau distrageri a atenției de la adevărata Evanghelie așa cum a fost proclamată de Pavel.

Crucea lui Isus Hristos este suma și punctul central al Evangheliei după Pavel: „însă noi Îl predicăm pe Cristos cel răstignit, Care este o piedică pentru iudei și o nebunie pentru neevrei.” Și în teologia paulină, crucea este un simbol al ispășirii. „Cristos răstignit” este un mesaj despre răscumpărare pentru păcătoși.

Cât de vital este acel adevăr și cât de crucial este ca mesagerul să rămână? A face Evanghelia despre orice altceva înseamnă a te îndepărta de creștinismul biblic. Învățătura lui Pavel nu este deloc ambiguă în această privință. Este însăși definiția a ceea ce a vrut să spună când a vorbit despre „Evanghelia mea”. Pur și simplu, Evanghelia este o veste bună pentru omenirea decăzută cu privire la modul în care păcatele sunt ispășite, cum sunt iertați păcătoșii și cum credincioșii sunt îndreptați înaintea lui Dumnezeu. Iar misiunea bisericii nu este de a câștiga admirația lumii.

Mulți dintre cei mai cunoscuți strategi evanghelici de astăzi și cei mai importanți practicanți ai metodologiei „misionare” par să nu înțeleagă acest lucru simplu. Ei încurajează constant tinerii evanghelici să „se implice în cultură” și să se supună regulilor corectitudinii politice. Când transpun acel sfat în planuri de acțiune concrete și practice, adesea se dovedește a însemna puțin mai mult decât încercarea de a rămâne în pas cu moda – ca și cum a fi perceput ca fiind cool ar fi cheia unei slujiri eficiente.

Nu veți găsi așa ceva în îndemnurile lui Pavel către tinerii slujitori. Dimpotrivă, Pavel recunoaște sincer că Evanghelia este „o piedică pentru iudei și o nebunie pentru neevrei.”