Evanghelia în cuvintele lui PavelMostră

Elementele esențiale ale mesajului

Evanghelia lui Isus Hristos este un mesaj de realizare divină. Este un anunț că Hristos a triumfat deja asupra păcatului și a morții în numele păcătoșilor fără speranță care au acces la răscumpărarea Sa numai prin credință. Aceasta este religia bazată pe har. Accentul este pus pe ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru păcătoși.

Dar pentru a aprecia cum un astfel de mesaj este o veste bună, o persoană trebuie să știe că este un păcătos nenorocit, incapabil de a face o ispășire adecvată și, prin urmare, neputincioasă să-și câștige vreun merit propriu – cu atât mai puțin să obțină răscumpărarea pentru sine. Păcătosul trebuie să simtă greutatea vinovăției sale și să știe că Dumnezeu este un Judecător drept care va sancționa păcatul. Într-adevăr, el sau ea trebuie să fie pregătiți să mărturisească că dreptatea perfectă cere condamnarea sufletelor vinovate.

Aceasta înseamnă că un mesaj clar despre realitatea păcatului și starea fără speranță a umanității căzute este un punct de plecare necesar pentru vestea bună a Evangheliei. De aceea, Evanghelia după Pavel începe cu un verdict de vinovăție care se aplică întregii omeniri. „Toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu.” Oamenii în afară de Hristos sunt deja „condamnați”. Orice persoană „ce crede în Fiul are viața veșnică, dar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” sau, așa cum spune Pavel în preambulul rezumatului său strălucit al Evangheliei pentru efeseni, oamenii nerăscumpărați sunt „morți în nelegiuirile și păcatele” lor. „Trăiesc” după mersul lumii acesteia, după conducătorul care are autoritate asupra văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării”, purtându-se în „poftele firii noastre pământești, făcând voile firii pământești și ale gândurilor noastre”

Dar iată vestea bună: adevărații credincioși sunt uniți cu Hristos „prin credință” și, prin urmare, și ei sunt „în Hristos”. De aceea Dumnezeu îi acceptă și îi binecuvântează. Așa îi îndreptățește pe cei nelegiuiți. El le atribuie o neprihănire care nu este a lor — o dreptate străină, socotită în seama lor.

Pavel prezintă în mod proeminent acest adevăr în propria sa mărturie. Dorința inimii lui, era să se găsească în Hristos, neavând propria sa neprihănire, care este din Lege, ci cea care este prin credința în Hristos, neprihănirea care vine de la Dumnezeu prin credință.