Disciplinele spirituale și evanghelizarea Mostră

Ziua a 9-a: Părtășia

Credința noastră nu ne aparține. În secolul 21, în culturile individualiste am putea crede că sunt două personalități importante: Dumnezeu și noi înșine. Propria ucenicizare devine una în care credem că atâta timp cât Îl avem pe Dumnezeu, nu avem nevoie de alții. Chiar și o lectură superficială a scripturii abrogă această imagine a credinței creștine. Trupul lui Hristos și comunitatea colectivă a credinței - fie că este vorba de israeliții din Vechiul Testament, Iudeii din timpul lui Isus, sau neamurile în numărul cărora intrăm și noi - sunt toate familia. 

Teologul și savantul N. T. Wright o spune în felul următor: „«Dacă Dumnezeu este Tatăl nostru, atunci biserica este mama noastră.» Cuvintele sunt acelea a reformatorului elvețian John Calvin ... este la fel de imposibil, inutil și de nedorit să fii creștin de unul singur, cât este de imposibil să te naști ca bebeluș de unul singur.” 

În Eclesiastul 4:9-12 citim: 

Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice! Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor.

Disciplina părtășiei începe cu dorința și deschiderea de a fi vulnerabil față de alții. Fiecare dintre noi ne dorim să fim cunoscuți și iubiți pentru ceea ce suntem. Într-o lume ce apreciază realizările și premiile noastre, tânjim după un loc al autenticității. Dacă suntem sinceri, noi nu ne putem ține sus șaradele pentru mult timp și să dorim profund să ne conectăm cu alții ce simt la fel. În părtășie, ne dedicăm pentru a arăta lucrurile bune, cele rele și cele urâte celor ce ne însoțesc în călătorie. 

În părtășie, de asemenea ne străduim să ne întâlnim cu comunitatea noastră cât mai des. Fapte 2:46-47 este modelul nostru:

Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți. 

În fiecare zi! Îți poți imagina? În tumultul vieții noastre, unde căutăm cu regularitate comunitatea pentru a ne închina Domnului și a crește în relația noastră cu El și ca trup al lui Hristos? Nu ar trebui să ne simțim vinovați și rușinați dacă nu ne întâlnim în fiecare zi, dar oare căutăm regulat părtășia cu alți creștini pentru a crește și a ne încuraja reciproc în credință? 

Pasajul din Fapte 2 nu se încheie acolo. Există o concluzie puternică în v. 47: „Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.” Părtășia conduce la evanghelizare! Lauda la adresa lui Dumnezeu și zidirea în credință rezultă în inimi ce inundă de bunătatea lui Dumnezeu ce se revarsă peste toți cei cu care ne întâlnim! Petru și Ioan s-au lăudat cu asta în Fapte 4:20 „căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.” Evanghelistul D.L. Moody a spus odată: „Când un om este umplut de Cuvântul lui Dumnezeu nu îl poți ține în loc. Dacă un om are Cuvântul, el trebuie să vorbească sau să moară.” 

Credința altora ne inspiră să devenim martori mai buni. Și dubla binecuvântare a părtășiei este că atunci când noi încercăm să devenim martori mai buni, avem o comunitate de oameni ce se bucură împreună cu noi de ceea ce Dumnezeu face prin mărturisirea noastră! Adevărata relaționare plânge și se bucură împreună. Ne motivează ca împreună în unitate având un scop comun acela de a-L face cunoscut pe Dumnezeu în toate modurile posibile în noi și prin noi. 

Întrebări de reflecție:

• Îți pare părtășia cu alți creștini a fi deranjantă sau reconfortantă? De ce?


• Dă un exemplu a modului în care un alt creștin te-a binecuvântat și/sau a vorbit în viața ta.


• Cât de mult timp petreci în părtășie cu alți creștini?


• Cum poți investi mai bine în alți creștini în așa fel ca să aveți discuții mai frecvente și roditoare despre evanghelie?