Disciplinele spirituale și evanghelizarea Mostră

Ziua a 7-a: Jertfirea

Când auzi termenul „jertfă” la ce te gândești? Merriam-Webster ne dă această definiție: actul de a oferi unei divinități ceva prețios. Aici, cuvântul pe care căutăm să îl înțelegem este „prețios”. Ceva ce are o valoare și un preț imens. Două pilde scurte din Matei 13 ilustrează esența ideii: Pilda comorii ascunse și Pilda mărgăritarului de mare preț:

Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarina. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără. (Matei 13:44-46)

Deci, trebuie să începem disciplina sacrificiului cu recunoașterea idolatriei. Cu toții suntem atrași de alte lucruri decât Dumnezeu. De ce ești tu atras? Să definim și să spunem pe nume idolilor noștri pe care i-am pus mai presus decât dragostea noastră pentru Salvatorul este un pas critic în aprofundarea relației noastre cu Dumnezeu. Iubim mai mult banii, aprecierea din partea altora, copiii noștri sau slujbele noastre? Aici, trebuie să revenim la disciplina mărturisirii în mai multe moduri. Mărturisim că nu L-am iubit pe Dumnezeu așa cum ar fi trebuit. 

Dumnezeu iartă, dar nu se rezumă doar la aceasta. Atunci, cum ar trebui să îl punem din nou pe Dumnezeu în centrul vieții noastre? Nu o putem face de unii singuri. Disciplina sacrificiului cere ca Duhul Sfânt să lucreze în inimile noastre. Galateni 2:20 ne spune: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” Ca și jertfe vii, noi nu vom șovăi; ci vom fi gata să ne supunem voii lui Dumnezeu, autorității și lucrării Sale în viețile noastre. Hristos în noi. Vino, Duhule Sfânt Maranata. Avem nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru a depăși tentația noastră de a ne atașa de altceva în locul Lui.

Dar care este adevăratul sacrificiu dorit de Dumnezeu? Isus ni-l descoperă în Matei 9:13: „Duceți-vă de învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă!». Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoși.” Jertfa stă în schimbarea inimilor noastre. Sacrificiul se descoperă în modul în care ne trăim viețile și în modul în care răspundem altora. Pe scurt, adevăratul sacrificiu este să punem pe ceilalți mai presus de noi înșine. Și aceasta se face deplin prin evanghelizare. 

Disciplina jertfirii trebuie să se încheie cu a arăta și a împărtăși altora dragostea lui Isus într-o lume zdrobită și rănită. Îndepărtează idolii fricii, complacerii, și sinelui, și se deschide, cu două brațe deschise, spre vestea bună a lui Isus. Dacă Hristos este acum în noi, atunci El dorește să se descopere pe Sine altora. Când ne punem pe altarul Domnului îi dăm Lui posibilitatea de a face aceasta prin noi. Devenim vase ale milei și harului pentru această lume cufundată în întuneric și tristețe. 

Întrebări de reflecție: 

• Ți se pare ideea sacrificiului deranjantă sau reconfortantă? De ce?


• Atunci când te gândești la sacrificiu, ce îți vine în minte când îți analizezi viața? În ce moduri ai pus alte lucruri mai presus de Dumnezeu?


• Cum poți cel mai bine să distrugi idolii din viața ta?


• Cum poți să jertfești din timpul, talentele sau resursele tale pentru a fi un martor a lui Hristos?