Romani 11:1-10 - Compare All Versions

Împărtășește

Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?” Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” Tot așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. Să li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită.”

Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu nu Și-a respins poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel? „Doamne, Ți-au ucis profeții, Ți-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia viața“. Dar ce i-a răspuns Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal“. Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului, iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. Ce putem spune atunci? Israel n-a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți, așa cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi să nu vadă și urechi să nu audă, până în ziua de azi“. Iar David spune: „Să li se prefacă masa într-o capcană, într-un laț, într-o cursă și o răsplătire pe măsură! Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă! Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“.

Acum mai am o întrebare: oare S-a dezis Dumnezeu de poporul Său? În niciun caz! Chiar eu personal, care fac parte din poporul evreu, ca descendent al lui Avraam și fiind dintre urmașii lui Beniamin, sunt o dovadă în acest sens. Dumnezeu nu Și-a abandonat poporul despre care El știa anticipat cum se va comporta. Nu știți ce spune Scriptura atunci când vorbește despre Ilie? El se adresase lui Dumnezeu, reclamându-I atitudinea poporului Israel astfel: „Doamne, acești oameni Ți-au omorât profeții, au dărâmat altarele Tale; și acum, după ce (dintre toți profeții) am rămas numai eu, intenționează să mă omoare și pe mine!” Dar care a fost răspunsul divin pentru el? „Am păstrat pentru Mine (încă) șapte mii de bărbați care nu au îngenuncheat înaintea lui Baal!” În mod asemănător, există și acum un mic grup de oameni aleși de Dumnezeu prin harul Său. Și dacă această alegere este făcută prin har, ea nu este prin fapte; altfel, harul nu ar mai fi har! Care este concluzia? Aceea că poporul Israel nu a găsit ce căuta; și în timp ce acei aleși au obținut ce urmăreau, ceilalți au fost „împietriți”. S-a întâmplat exact așa cum spune Scriptura: „Dumnezeu a adus împotriva lor un spirit de amorțire; și astfel, deși au ochi, nu văd cu ei. Au urechi, dar, până astăzi, ei încă nu aud cu ele!” David mai spusese: „Mesele lor să li se transforme într-o capcană; ele să le fie o ocazie pentru a păcătui și să își primească astfel recompensa pentru ce au făcut! Să li se întunece ochii și să nu mai vadă; iar spatele lor să rămână permanent diform!”

Spun atunci: A lepădat Dumnezeu pe poporul său? Nicidecum. Fiindcă și eu sunt israelit din sămânța lui Avraam, din tribul lui Beniamin. Dumnezeu nu a lepădat pe poporul său, pe care l-a cunoscut dinainte. Nu știți ce spune scriptura despre Ilie? Cum mijlocește la Dumnezeu împotriva lui Israel, spunând: Doamne, i-au ucis pe profeții tăi și au surpat altarele tale; și am fost lăsat eu singur și îmi caută viața. Dar ce îi zice răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu au plecat genunchiul înaintea chipului lui Baal. Așadar, tot astfel și în timpul de acum este o rămășiță conform alegerii harului. Și dacă este din har, atunci nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, atunci nu mai este har; altfel, fapta nu mai este faptă. Atunci ce? Israel nu a obținut ceea ce caută; dar alegerea a obținut-o, iar ceilalți au fost orbiți, (După cum este scris: Dumnezeu le-a dat duhul de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă), până în ziua aceasta. Și David spune: Masa să le fie o cursă și ca o capcană și ca o piatră de poticnire și o răsplătire pentru ei; Să li se întunece ochii și să nu vadă; și îndoaie-le spatele întotdeauna.

Întreb atunci: nu cumva Și-a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu nu Și-a lepădat poporul , pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: Doamne, pe profeții Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au dărâmat; am rămas numai eu și caută să-mi ia viața ? Dar ce-i răspunde Dumnezeu? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Tot așa, și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. [Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.] Ce urmează deci? Că Israel n-a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, după cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de amorțire , ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n-audă , până în ziua de astăzi. Și David zice: Facă-se masa lor cursă și laț, prilej de cădere și de plată dreaptă. Să li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să li se încovoaie mereu.

Întreb dar: Și-a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu nu Și-a lepădat poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum I se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața”? Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” Tot așa, și în vremea de față este o rămășiță datorită unei alegeri prin har. Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă, până în ziua de astăzi.” Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire! Să li se întunece ochii, ca să nu vadă, și spinarea să le-o ții mereu gârbovită!”

Întreb deci: oare şi-a părăsit Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul pe care l-a cunoscut mai înainte. Nu ştiţi, oare, ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel: Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au distrus şi eu am rămas singur, iar ei caută să-mi ia sufletul ? Dar ce îi spune răspunsul ceresc? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Deci tot aşa, în vremea de acum, mai există încă o rămăşiţă aleasă prin har. Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte. Altfel harul nu mai este har. Şi atunci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta. Cei aleşi au dobândit, dar ceilalţi s-au împietrit, precum stă scris: Dumnezeu le-a dat un duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de azi. Iar David zice: Facă-se masa lor cursă şi laţ, un prilej de poticnire spre răsplătirea lor. Să li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să li se încovoaie pentru totdeauna.

Așadar, spun: oare Dumnezeu și-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci și eu sunt israelít, din descendența lui Abrahám, din tribul lui Beniamín. Dumnezeu nu și-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. Sau nu știți ce spune Scriptura despre Ilíe, când se plânge lui Dumnezeu împotriva Israélului: „Doamne, ei i-au ucis pe profeții tăi, au dărâmat altarele tale. Am rămas eu singur, iar ei caută să-mi ia viața”? Însă ce-i spune răspunsul divin? „Am păstrat pentru mine șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Báal”. Deci, tot așa, și în timpul de acum există un rest ales prin har. Dar dacă este prin har, nu mai este prin fapte, altfel harul nu ar mai fi har. Și atunci, ce? Ceea ce a căutat Israél nu a obținut, dar a obținut alegerea, iar ceilalți s-au împietrit, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de toropeală, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până în ziua de astăzi”. Iar Davíd spune: „Să le fie masa lor o capcană și un laț, o piatră de scandal și să le fie recompensă, să li se întunece ochii ca să nu vadă, iar spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!”.

„Întreb dar: „Și-o fi lepădat, Acuma, cu adevărat, Poporul, oare, Dumnezeu?” Nici vorbă! Iată că și eu Mă trag, din neam Israelit, Al lui Avram fiu, socotit, Din Beniamin, ca seminție. Voiesc dar, bine să se știe, Că Dumnezeu, cu-adevărat, Poporul, nu și-a lepădat, Pentru că El – luați aminte – L-a cunoscut, mai dinainte. Nu știți ce, în Scripturi, se scrie Când se vorbește de Ilie? Atuncea când se plângea El Față de-ntregul Israel, Lui Dumnezeu, iată ce-a zis: „Pe-ai tăi proroci, ei i-au ucis Și-altarele-Ți le-au dărâmat. Numai eu singur am scăpat Și-acuma, Doamne, nu vezi, oare, Cum caută să mă omoare?” Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Și alți bărbați, Mi-am păstrat Eu. În număr, ei sunt șapte mii Și nu și-au îndoit – să știi – Genunchii lor, căci, niciodat’ Lui Bal, ei nu s-au închinat.” La fel și-acum, din astă spiță, Se mai găsește-o rămășiță Care-i datoare, așadar, Alegerii dată de har. Dacă prin har ea s-a făcut, Fapte, atunci, nu s-au cerut; Altminteri, harul dăruit, Nu mai putea fi, „har”, numit. Și dacă e prin fapte dar, Atuncea, nu mai e prin har; Altminteri fapta, niciodată, Nu poate fi, „faptă”, chemată. Deci, ce urmează? Israel Nu a primit ce-a cătat el, În timp ce rămășița dar – Care aleasă e, prin har – A căpătat; ceilalți, să știți, Însă, că fost-au împietriți, Așa precum fusese zis Și cum e, în Scriptură, scris, Că „Dumnezeu le-a dăruit Un duh care i-a adormit; Apoi, și ochi, El le-a mai dat, Ca să nu vadă niciodat’; Urechi, de-asemeni, au primit, Cu care nu au auzit.” David, despre acel popor, A zis, în urmă: „Masa lor, În cursă, li s-a prefăcut Și ca un laț a apărut, Ca un prilej de poticnire, Fiind o dreaptă răsplătire. Întunecimea să le cadă Peste-ai lor ochi, să nu mai vadă; Peste spinări, apasă-i greu Să-i ții îngârboviți, mereu.”