Romani 11:1-10

Așadar, spun: oare Dumnezeu și-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci și eu sunt israelít, din descendența lui Abrahám, din tribul lui Beniamín. Dumnezeu nu și-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. Sau nu știți ce spune Scriptura despre Ilíe, când se plânge lui Dumnezeu împotriva Israélului: „Doamne, ei i-au ucis pe profeții tăi, au dărâmat altarele tale. Am rămas eu singur, iar ei caută să-mi ia viața”? Însă ce-i spune răspunsul divin? „Am păstrat pentru mine șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Báal”. Deci, tot așa, și în timpul de acum există un rest ales prin har. Dar dacă este prin har, nu mai este prin fapte, altfel harul nu ar mai fi har. Și atunci, ce? Ceea ce a căutat Israél nu a obținut, dar a obținut alegerea, iar ceilalți s-au împietrit, după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de toropeală, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până în ziua de astăzi”. Iar Davíd spune: „Să le fie masa lor o capcană și un laț, o piatră de scandal și să le fie recompensă, să li se întunece ochii ca să nu vadă, iar spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!”.