Romani 11:1-10

Întreb deci: oare şi-a părăsit Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul pe care l-a cunoscut mai înainte. Nu ştiţi, oare, ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel: Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au distrus şi eu am rămas singur, iar ei caută să-mi ia sufletul ? Dar ce îi spune răspunsul ceresc? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Deci tot aşa, în vremea de acum, mai există încă o rămăşiţă aleasă prin har. Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte. Altfel harul nu mai este har. Şi atunci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta. Cei aleşi au dobândit, dar ceilalţi s-au împietrit, precum stă scris: Dumnezeu le-a dat un duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de azi. Iar David zice: Facă-se masa lor cursă şi laţ, un prilej de poticnire spre răsplătirea lor. Să li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să li se încovoaie pentru totdeauna.