Romani 11:1-10

Acum mai am o întrebare: oare S-a dezis Dumnezeu de poporul Său? În niciun caz! Chiar eu personal, care fac parte din poporul evreu, ca descendent al lui Avraam și fiind dintre urmașii lui Beniamin, sunt o dovadă în acest sens. Dumnezeu nu Și-a abandonat poporul despre care El știa anticipat cum se va comporta. Nu știți ce spune Scriptura atunci când vorbește despre Ilie? El se adresase lui Dumnezeu, reclamându-I atitudinea poporului Israel astfel: „Doamne, acești oameni Ți-au omorât profeții, au dărâmat altarele Tale; și acum, după ce (dintre toți profeții) am rămas numai eu, intenționează să mă omoare și pe mine!” Dar care a fost răspunsul divin pentru el? „Am păstrat pentru Mine (încă) șapte mii de bărbați care nu au îngenuncheat înaintea lui Baal!” În mod asemănător, există și acum un mic grup de oameni aleși de Dumnezeu prin harul Său. Și dacă această alegere este făcută prin har, ea nu este prin fapte; altfel, harul nu ar mai fi har! Care este concluzia? Aceea că poporul Israel nu a găsit ce căuta; și în timp ce acei aleși au obținut ce urmăreau, ceilalți au fost „împietriți”. S-a întâmplat exact așa cum spune Scriptura: „Dumnezeu a adus împotriva lor un spirit de amorțire; și astfel, deși au ochi, nu văd cu ei. Au urechi, dar, până astăzi, ei încă nu aud cu ele!” David mai spusese: „Mesele lor să li se transforme într-o capcană; ele să le fie o ocazie pentru a păcătui și să își primească astfel recompensa pentru ce au făcut! Să li se întunece ochii și să nu mai vadă; iar spatele lor să rămână permanent diform!”