Romani 11:1-10

Atunci întreb: Și-a respins Dumnezeu poporul? În niciun caz! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu nu Și-a respins poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el lui Dumnezeu împotriva lui Israel? „Doamne, Ți-au ucis profeții, Ți-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia viața“. Dar ce i-a răspuns Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal“. Tot așa este și în vremea de acum: există o rămășiță potrivit alegerii harului, iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. Ce putem spune atunci? Israel n-a obținut ceea ce căuta, dar cei aleși au obținut. Iar ceilalți au fost împietriți, așa cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi să nu vadă și urechi să nu audă, până în ziua de azi“. Iar David spune: „Să li se prefacă masa într-o capcană, într-un laț, într-o cursă și o răsplătire pe măsură! Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă! Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“.