Известные библейские стихи из Geneza 22

Поделиться

Abrahám a numit locul acela: „Domnul va vedea”; de aceea se zice și astăzi: „pe munte Domnul se arată”.

I-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău [fiu] pe care îl iubești, pe Isáac, și du-te în ținutul Moría și adu-mi-l acolo ca ardere de tot pe un munte pe care ți-l voi spune eu!”.

Și i-a zis: „Să nu-ți ridici mâna asupra tânărului și să nu-i faci niciun rău, căci acum știu că te temi de Dumnezeu și nu l-ai cruțat pe unicul tău fiu pentru mine!”.

Abrahám a zis: „Dumnezeu va avea grijă el de mielul pentru arderea de tot, fiul meu!”. Au mers amândoi, împreună

te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendența ca stelele cerului și ca nisipul care este pe țărmul mării și descendența ta va stăpâni cetățile dușmanilor săi. Prin descendența ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu”.

După aceste lucruri, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abrahám și i-a zis: „Abrahám!”. El a răspuns: „Iată-mă!”.

Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Abrahám, Abrahám!”. El a spus: „Iată-mă!”.

Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abrahám și a zis: „Mă jur pe mine însumi – oracolul Domnului – pentru că ai făcut lucrul acesta și nu l-ai cruțat pe unicul tău fiu

și au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abrahám a zidit acolo altarul și a așezat lemnele; l-a legat pe Isáac, fiul său, și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.