O cale mai bunăMostră

Compasiune continuă

Te simți uneori indiferent în fața nevoilor celorlalți sau poate, pur și simplu, simți că nu ai capacitatea de a te preocupa de toate veștile proaste pe care le auzi? 

Datorită legăturii noastre constante cu știrile, nu este de mirare că nivelul nostru de empatie este în scădere. Dar toată această apatie ne face doar să ne simțim goi. 

Trebuie să existe un mod mai bun de a trăi. 

Ultimul verset din 1 Corinteni 12 ne luminează: 

Râvniți deci după darurile cele mai mari. Vă voi arăta totuși o cale dincolo de orice comparație. 1 Corinteni 12:31 NTR 

Imediat după acel verset, Pavel continuă cu ceea ce este cunoscut sub numele de „capitolul dragostei” din Biblie. Se citește la nunți și, adesea, îl vedem în jurămintele oamenilor, când aceștia descriu tipul de dragoste pe care și-ar dori să o aibă.

Dar totul începe cu acest apel copleșitor la iubire și compasiune: 

Chiar dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n-am dragoste, am devenit o goarnă de aramă răsunătoare sau un chimval zdrăngănitor. 1 Corinteni 13:1 NTR 

Fără dragoste, nu suntem nimic. Și de aceea răspunsul lui Isus la întrebarea despre cele mai mari două porunci a fost să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. 

După acel răspuns, Isus a continuat să spună o poveste care ilustrează ceea ce dragostea și compasiunea ne cheamă să facem. O numim pilda bunului samaritean, iar în poveste vedem un om rănit pe marginea drumului. Un preot trece pe lângă el, la fel și un om care ajuta la templu. 

Totuși, un samaritean disprețuit îi arată omului compasiune. Îi îngrijește rănile, îl duce la un han și se oferă să plătească pentru orice datorează. Compasiunea lui îl conduce la acțiune și la sacrificiu. 

Ceea ce este interesant este ceea ce samariteanul nu face . Nu pune întrebări și nu trage concluzii. În schimb, începe prin a arăta compasiune. Nu vede un bărbat întins pe marginea drumului și se întreabă: „Ei bine, ce a făcut el ca să merite asta?” El nu-l condamnă. Îi pasă de el. 

Vedem acest comportament la Isus în Ioan 8, când liderii religioși Îi cer părerea despre ce ar trebui să-i facă unei femei prinse în adulter. Legea spunea să o ucidă cu pietre, dar Isus a văzut o oportunitate să o iubească. 

El a propus ca oricine este fără păcat să arunce prima piatră, până când El — singurul care nu a păcătuit vreodată — a fost singurul care a rămas. Apoi a privit-o în ochi, nu cu condamnare, ci cu o invitație de a-și părăsi viața de păcat și de a urma calea Lui mai bună. 

Suntem chemați să trăim cu același tip de compasiune. Nu este treaba noastră să condamnăm. În schimb, suntem chemați să ne conectăm. 

Roagă-te: Doamne, îmi dau seama că m-am împietrit față de durerea altora. Ajută-mă să resping această indiferență și, în schimb, să aleg compasiunea. Frânge-mi inima pentru lucrurile care Ți-o frâng pe a Ta și arată-mi cum să mă conectez cu ceilalți așa cum faci Tu. În Numele lui Isus, amin. 

Exersează: Gândește-te la un mod în care poți arăta compasiune față de cineva astăzi. Apoi, fă-o.