O cale mai bunăMostră

Ritmuri negrăbite de har

Ritmul vieții tale îți fură pacea? Gândește-te la săptămâna trecută. De câte ori ai fost grăbit—alergând de la un lucru la altul, incapabil de a fi prezent alături de oamenii din jurul tău? De câte ori ai spus, „Sunt bine, doar ocupat,” atunci când ceilalți te-au întrebat ce mai faci?

Ritmul nostru grăbit nu ne va aduce niciodată o inimă plină de pace, așa că rămânem blocați în același ciclu, fiind mereu ocupați, stresați și copleșiți. Dar Isus a venit ca să ne ofere o cale mai bună. 

Acum, hai să fim clari: Calea lui Isus nu este ușoară, dar nu este nici aglomerată—privește doar la viața Lui. 

Slujirea publică a lui Isus a început abia la vârsta de 30 de ani. Și după multe dintre standardele noastre, am putea spune ca a avut un început lent. Primul lucru pe care îl face Isus este să se boteze și, înainte de a face vreo minune, primește această motivare de la Tatăl Său:

 … „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea!“.Matei 3:17 NTR

Și după acel moment incredibil, încă nu e timpul pentru un miracol. Următoarea oprire a lui Isus a fost în pustie, timp de 40 de zile. 

Misiunea Lui a fost urgentă, însă metoda Lui a fost răbdătoare. După ce Isus a început să facă minuni și să învețe mulțimile de oameni, a continuat să-Și ia timp ca să se retragă și să se odihnească. Privește în Luca 5: 

Dar vestea cu privire la El se răspândea tot mai mult, astfel că mulțimi mari de oameni se adunau să-L asculte și să fie vindecați de neputințele lor. El însă Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga. Luca 5:15-16 NTR

Dacă Isus—Fiul lui Dumnezeu—știa că avea nevoie de timp împreună cu Tatăl Lui, cu cât mai mult avem noi nevoie? 

Noi—ca și Isus—trebuie să dezvoltăm obiceiul de a-I dărui lui Dumnezeu tot ce avem mai bun, în timp ce ne odihnim și ne încredem în El. Isus ne lansează această invitație în Matei 11:28 NTR: 

“Veniți la Mine, toți cei obosiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!” 

Nu am fost creați să fim mereu ocupați și împovărați. Așa că avem de ales. 

Putem continua să folosim statutul de „ocupați” ca pe o sursă a importanței de sine, lucru care duce la o viață plină de stres și efort. Sau putem privi această stare ca pe o invitație de a accepta darul odihnei lui Dumnezeu, aducând înaintea Lui îngrijorările noastre. 

Nu trebuie să-I demonstrezi nimic Creatorului tău. Nu trebuie să câștigi aprobarea Lui sau să te lupți pentru atenția Lui. 

E timpul să renunțăm la grabă și să îmbrățișăm un ritm de har.

Roagă-te: Doamne, îmi dau seama că am funcționat într-un ritm nesustenabil. M-am simțit stresat și copleșit, dar vreau să îmbrățișez modul Tău mai bun de a trăi. Ajută-mă să accept și să primesc pe deplin darul Tău al odihnei și arată-mi cum să trăiesc liber de grabă, ocupații și efort. Mă încred în Tine. În Numele lui Isus, amin. 

Practică: Angajează-te să petreci cinci minute în fiecare zi în tăcere și liniște, ascultând ceea ce Dumnezeu ți-ar putea spune.