Personajele Paștelui: Simon PetruMostră

Aceiași credință impulsivă ce l-a determinat pe Petru să sară din barcă și să umble pe apă, pentru a spune afirmația zeității lui Isus, a fost aceeași credință ce l-a ținut pe Petru aproape când ceilalți au fugit. Așa că Petru stă lângă un foc în curte, probabil un pic emoționat. Este întuneric, așa că poate ceilalți nu îl recunosc. Poate că încearcă să fie discret, dar este imposibil. O servitoare se apropie de el și-l întreabă: „Ești unul din ucenicii lui Isus din Nazaret, nu-i așa?” 

S-ar putea să încerce să o oprească să vorbească altfel ca ceilalți să nu o audă și acoperirea lui să fie dată de gol, pentru a putea rămâne în împrejurimi. Dar el este un pescar, nu un spion. El este Petru, galileanul cu un accent gros. Așa că Petru se îndepărtează de acolo și rămâne pe la intrare. 

Unul dintre rudele servitorului căruia i-a fost tăiată urechea de către Petru spune: „Nu te-am văzut cu El în grădină?” În acest moment, acoperirea lui Petru este complet descoperită. Este expus înaintea acuzatorilor și intră în panică. Adică, dacă urechea unchiului tău este tăiată, recunoști omul care a ridicat sabia atât de ciudat împotriva lui, nu-i așa? Astfel Petru recurge la limbajul mării, scuipând blesteme, vechea lui viață rostogolindu-se înapoi în prim-plan. Și tocmai în acest moment al adevărului, cuvintele pe care i le-a spus Isus cu o seară înainte răsunau și îi străpungea sufletul. Un alt cântec de cocoș. 

Toate Evangheliile consemnează propriile versiuni ale acestei întâmplări, dar Luca, jurnalistul meticulos, înregistrează un detaliu deosebit de înspăimântător: cumva Petru era observat de Isus. „Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru” (Luca 22:61). Poți să citești în mod clar rana și durerea din aceste cuvinte. Contactul vizual, aspectul plin de suferință pe chipul lui Isus, disperarea care tulbura inima lui Petru. Acest tânăr odată mândru și sigur pe sine, a fost distrus în totalitate și fără rezervare. Luca menționează mai târziu că „ieșind afară, a plâns cu amar” (Luca 22:62). 

Ai avut vreodată un moment în care ai plâns cu amar? Eu da. O adevărată confruntare cu crucea lui Cristos va face acest lucru, dezvăluind mândria și autosuficiența noastră, păcatul ce ne înnegrește sufletele. Fie că te apropii de Isus cu un dosar al realizărilor tale și cu o viață plină de fapte de caritate, fie că te deplasezi înainte cu pași plini de ezitare și cu o viață rușinoasă, calvarul te va frânge și totuși te va ridica.