Personajele Paștelui: Simon PetruMostră

După masa Paștelui, Isus i-a chemat pe Petru, Iacov și Ioan să I se alăture în Gradina Ghețimani, unde Isus s-a dus să se roage. El i-a rugat ca să-L aștepte, pentru a se ruga, la acea oră târzie. Erau obosiți. Era foarte târziu. Imaginează-ți cum roller-coaster-ul ultimelor zile l-a afectat pe Petru. Probabil că încă mai încerca să proceseze uimitorul schimb cu Iuda. Prietenul în care a avut încredere, care fusese cot la cot alături de ei timp de trei ani, care a renunțat la tot, care urma să-L vândă pe Isus. El nu a vrut să creadă acest lucru. Astfel Petru a ațipit, doar pentru a fi trezit de vederea unui Isus palid și obosit, cu lacrimi și sânge care-i curgeau pe față. Cuvintele Lui i-au străpuns sufletul lui Petru, Nu ați putut să vă rugați și să păziți? 

Apoi s-a întâmplat atât de brusc. Soldații mărșăluiau în grădina întunecată. Torțe și săbii. Și . . . Iuda, prietenul lor, îmbrățișându-L pe Isus într-o prezentare finală și bolnavă. Sărutul trădării. Petru a fost atât de furios, simțea adrenalina curgând. Lumea lui se învârtea. Viața lui se destrăma. Acest lucru era atât de nedrept. Atât de incorect. Atât de greșit. Astfel cu stângăcie a furat o sabie și l-a lovit pe servitorul mai marelui preot. Isus nu a acceptat modul în care a fost apărat de Petru așa că în schimb a vindecat urechea inamicului Său. 

În Matei 25 și Marcu 14, ni se spune că ucenicii s-au împrăștiat. Dar Petru și Ioan au mai zăbovit, folosind legăturile lui Ioan pentru a intra în curtea unde avea loc procesul secret și ilegal a lui Isus, ce a avut loc în casa lui Anania. Ar fi trebuit ca Petru să plece? Ce altceva mai putea să facă? Trebuia să găsească o cale de a-I fi aproape lui Isus, pentru a-L proteja, pentru a lupta pentru El, pentru a-și demonstra loialitatea.