Copilul meu este diferit: cum sa faci față oricărei situațiiMostră

Devoțiunea de astăzi este de la Alice Thomas, mama unui fiu cu o dizabilitate genetică rară care este obsedat de delfini și de Superman.

Ce se întâmplă când ești supărat pe Dumnezeu? 

Soțul meu și cu mine am stat în tăcere uimită în timp ce neonatologul ne spunea că există o șansă mare ca bebelușul nostru nenăscut să aibă un handicap. Mă tot holbam la imaginea ecografică din mâna mea, căutând semnele despre care vorbea. Am plecat de la consultație uimită, șocată și distrusă. M-am simțit rănită și trădată de Cel care ar fi trebuit să-mi asigure întotdeauna spatele; pe scurt, eram supărată pe Dumnezeu.

Au trecut 22 de ani de când neonatologul ne-a dat vestea șocantă, dar încă îmi amintesc valul de emoții. Prognosticul a schimbat viitorul vieților noastre. Toată tristețea, dezamăgirea și dezbinarea pe care le-am simțit la primirea veștii au fost canalizate în furie.

Mânia este o emoție primară care dă târcoale în spatele fiecărui obstacol, împotrivire și piedică, așteptând să se năpustească și să devoreze. Dacă îmi permit să devin victima ei, voi deveni mai furios, mai amărât și mai resentimentar. Mânia nerezolvată este o boală infecțioasă. Lăsată netratată, ea face ravagii în corp, minte și spirit, distrugând bucuria, speranța, pacea și chiar dragostea. Din fericire, am învățat cum să previn ca furia mea să devină invalidantă. Este o curățare simplă în trei pași: întrebare, aerisire, și reafirmare.

Încearcă acești trei pași data viitoare când te simți supărat pe Dumnezeu.

1. Întrebare. În spatele furiei există întotdeauna emoții secundare, mai profunde. Primul lucru pe care îl fac este să le găsesc. Îmi pun întrebări de genul: De ce mă enervează această situație? Sunt supărat pe Dumnezeu? Ce mă așteptam să facă Dumnezeu? Este vorba despre îndepărtarea întregii murdării și a sângelui, astfel încât rana să poată fi expusă și tratată corespunzător.

2. Aerisire. Mă descarc în scris. Nu-mi fac griji cu privire la ceea ce scriu și nici nu încerc să stăvilesc fluxul de cuvinte, pentru că este vorba de eliberare. Am învățat să nu-mi fie niciodată teamă sau rușine să recunosc ceva în fața lui Dumnezeu, pentru că atunci când ne descărcăm furia către Dumnezeu, suntem sinceri cu noi înșine. Dumnezeu știe deja, așa că am putea la fel de bine să fim sinceri cu El.

3. Reafirmare. După ce mă descarc, întrebarea critică pe care mi-o pun de fiecare dată când sunt supărată pe Dumnezeu este, Am încredere în Dumnezeu? În cele din urmă, nu este vorba despre ceea ce a făcut sau nu a făcut Dumnezeu. Totul se reduce la faptul dacă am încredere în El sau nu. Încerc să fiu cât mai specifică în ceea ce privește cum am încredere în Dumnezeu, așa cum am fost foarte specifică în ceea ce privește motivul pentru care sunt supărată pe Dumnezeu.

Reafirm cu o rugăciune. Formula mea este foarte simplă: mai întâi îmi recunosc temerile și îngrijorările și apoi folosesc fraza „dar am încredere în Tine” pentru a-mi redirecționa spiritul. Aceasta este o tranziție firească de la toată negativitatea resimțită și o reamintire a speranței. Acesta este genul de rugăciune pe care o fac după ce mă descarc:

Tată, nu știu unde mă va duce această călătorie și mi-e frică, dar am încredere în Tine că vei fi alături de mine. Aceasta nu este calea pe care aș fi ales-o pentru mine, dar am încredere în căile Tale și gândurile Tale sunt mult mai înalte decât ale mele. Mă simt copleșită și inadecvată să fiu părintele unui copil cu dizabilități, dar am încredere în Tine că îmi vei da înțelepciunea de care am nevoie la nevoie. Știu că Tu ai început această lucrare în copilul meu și am încredere în Tine că vei termina lucrarea în el.

Întrebarea, exprimarea și reafirmarea încrederii în Dumnezeu m-au ajutat să depășesc sentimentul de furie față de Dumnezeu după ce am primit diagnosticul inițial. Este un lucru pe care continui să îl practic pentru că îmi aduce multă pace. „Dar am încredere în Tine, Doamne” este mantra mea și arma mea de alegere de fiecare dată când văd că furia își ridică capul. Îmi îndepărtează privirea de la circumstanțele mele și o fixează ferm pe Isus.

Jurnal: Scrie-ți propria rugăciune „Dar am încredere în Tine, Doamne”.