Numeri 16:23-50 - Compare All Versions

Împărtășește

Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Vorbește adunării, zicând: Ridicați-vă din jurul cortului lui Core, Datan și Abiram. Și Moise s-a ridicat și a mers la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel l-au urmat. Și a vorbit adunării, spunând: Plecați, vă rog, de lângă corturile acestor bărbați stricați și nu atingeți nimic din ale lor, ca nu cumva să fiți mistuiți în toate păcatele lor. Astfel că ei s-au ridicat de lângă cortul lui Core, Datan și Abiram, de fiecare parte; și Datan și Abiram au ieșit și au stat în ușa corturilor lor și soțiile lor și fiii lor și copilașii lor. Și Moise a spus: Prin aceasta veți cunoaște că DOMNUL m-a trimis să fac toate aceste lucrări, pentru că nu le-am făcut din mintea mea. Dacă acești oameni mor de moartea obișnuită a tuturor oamenilor, sau dacă vor fi cercetați după cercetarea tuturor oamenilor, atunci nu DOMNUL m-a trimis. Dar dacă DOMNUL face un lucru nou și pământul își deschide gura și îi înghite, cu tot ceea ce le aparține și coboară de vii în groapă, atunci veți înțelege că acești bărbați au provocat pe DOMNUL. Și s-a întâmplat, pe când a terminat de vorbit toate aceste cuvinte, că pământul care era sub ei s-a despicat în două, Și pământul și-a deschis gura și i-a înghițit și casele lor și pe toți oamenii care au aparținut de Core și toate bunurile lor. Ei și tot ce le-a aparținut, au coborât de vii în groapă și pământul s-a închis peste ei; și ei au pierit din mijlocul adunării. Și tot Israelul care a fost de jur împrejurul lor a fugit la țipătul lor, căci au spus: Nu cumva pământul să ne înghită și pe noi. Și a ieșit un foc de la DOMNUL și a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care au oferit tămâie. Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Vorbește-i lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să ridice cenușarele din foc și împrăștie tu focul din ele, pentru că ele sunt sfințite. Cenușarele acestor păcătoși păcătuind împotriva propriilor suflete, să le facă tăvi late ca acoperământ al altarului, fiindcă le-au oferit înaintea DOMNULUI, de aceea sunt sfințite; și ele vor fi un semn tuturor copiilor lui Israel. Și preotul Eleazar, a luat cenușarele de aramă, cu care au oferit cei ce au fost arși; și au fost făcute tăvi late ca acoperământ al altarului; Pentru a fi o amintire copiilor lui Israel, ca niciun străin, care nu este din sămânța lui Aaron, să nu se apropie să ofere tămâie înaintea DOMNULUI; ca să nu fie asemenea lui Core și cetei sale, precum DOMNUL i-a spus prin mâna lui Moise. Dar a doua zi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și Aaron, spunând: Ați ucis poporul DOMNULUI. Și s-a întâmplat, când adunarea s-a strâns împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, că au privit la tabernacolul întâlnirii; și, iată, norul l-a acoperit și gloria DOMNULUI a apărut. Și Moise și Aaron au venit înaintea tabernacolului întâlnirii. Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând: Ridicați-vă din mijlocul acestei adunări, ca să îi mistui într-o clipită. Iar ei au căzut cu fețele lor la pământ. Și Moise i-a spus lui Aaron: Ia un cenușar și pune foc din altar în el și pune tămâie deasupra și mergi repede la adunare și fă ispășire pentru ei, fiindcă a ieșit furie de la DOMNUL; a început plaga. Și Aaron a luat precum Moise i-a poruncit și a alergat în mijlocul adunării; și, iată, plaga începuse prin popor; și el a pus tămâie și a făcut ispășire pentru popor. Și a stat între cei morți și cei vii; și plaga a fost oprită. Acum cei ce au murit prin plagă au fost paisprezece mii șapte sute, pe lângă cei ce au murit din cauza lucrului făcut de Core. Și Aaron s-a întors la Moise la ușa tabernacolului întâlnirii și plaga s-a oprit.

DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel: „Vorbește-i adunării astfel: «Dați-vă la o parte din preajma locuințelor lui Core, Datan și Abiram!»” Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și la Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el. Moise a vorbit adunării astfel: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu fiți spulberați din pricina păcatelor lor!” Adunarea s-a îndepărtat de locuințele lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la intrarea corturilor lor, cu nevestele, fiii și copilașii lor. Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că DOMNUL m-a trimis să fac toate aceste lucrări și că nu lucrez după voia mea: dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu DOMNUL m-a trimis; dacă DOMNUL va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită pe ei și tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în Locuința Morților, atunci veți ști că oamenii aceștia L-au hulit pe DOMNUL.” Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit pe ei și casele lor și pe toți oamenii lui Core și toate averile lor. Și s-au coborât astfel de vii în Locuința Morților împreună cu tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot și au pierit din mijlocul adunării. Toți israeliții care erau în jurul lor au fugit când au auzit țipetele lor, căci ziceau: „Să nu ne înghită pământul!” Un foc a ieșit de la DOMNUL și i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia. DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel: „Spune-i lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să îndepărteze focul din ele, căci sunt sfințite! Cădelnițele acestor păcătoși care au plătit cu viețile lor să le faceți foițe bătute cu ciocanul, pentru ferecarea altarului. Fiindcă le-au adus înaintea DOMNULUI și sunt sfințite, să le slujească de aducere aminte fiilor lui Israel.” Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă pe care le aduseseră cei arși și le-a bătut cu ciocanul în plăci pentru ferecarea altarului. Acesta este un semn de aducere aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin care nu este din neamul lui Aaron să nu se apropie să aducă tămâie înaintea DOMNULUI și să nu i se întâmple ca lui Core și adunării lui, după cum spusese DOMNUL prin Moise. A doua zi, toată adunarea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul DOMNULUI!” Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și a lui Aaron și pe când își îndreptau privirile spre Cortul Întâlnirii, iată că norul l-a acoperit și s-a arătat slava DOMNULUI. Atunci, Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii. Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel: „Dați-vă la o parte din mijlocul adunării acesteia, și o voi mistui într-o clipă!” Ei au căzut cu fețele la pământ, și Moise i-a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc de pe altar în ea, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare și fă ispășire pentru ea, căci a izbucnit mânia DOMNULUI și a început molima!” Aaron a luat cădelnița, cum îi zisese Moise, a alergat în mijlocul adunării și iată că începuse molima în popor. El a pus tămâie și a făcut ispășire pentru popor. S-a așezat între cei morți și cei vii, și molima a încetat. Cei omorâți de molima aceasta au fost în număr de paisprezece mii șapte sute, în afară de cei morți din pricina lui Core. Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Molima încetase.

Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Vorbește adunării și spune-i: «Dați-vă laoparte din preajma locuinței lui Core, a lui Datan și a lui Abiram!»” Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și la Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el. A vorbit adunării și a zis: „Îndepărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor!” Ei s-au îndepărtat din preajma locuinței lui Core, a lui Datan și a lui Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor. Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu lucrez de capul meu. Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul, dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în Locuința Morților, atunci veți ști că oamenii aceștia L-au hulit pe Domnul.” Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe ei și casele lor împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor. Și s-au coborât astfel de vii în Locuința Morților, ei și tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot și au pierit din mijlocul adunării. Tot Israelul care era în jurul lor, când au țipat ei, a fugit, căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!” Un foc a ieșit de la Domnul și i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia. Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Spune-i lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sunt sfințite. Din cădelnițele acestor oameni care au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor să se facă niște plăci întinse cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să le slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.” Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă pe care le aduseseră cei arși și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin care nu este din neamul lui Aaron să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului și să nu i se întâmple ca lui Core și cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise. A doua zi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul Domnului!” Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și a lui Aaron și pe când își îndreptau privirile spre Cortul Întâlnirii, iată că l-a acoperit norul și s-a arătat slava Domnului. Atunci Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii. Și Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: „Dați-vă laoparte din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu fețele la pământ. Și Moise i-a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare și fă ispășire pentru ei, căci a izbucnit mânia Domnului și a început urgia!” Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării; și iată că începuse urgia în popor. El a tămâiat și a făcut ispășire pentru norod. S-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat. Paisprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, în afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. Aaron s-a întors la Moise, la ușa Cortului Întâlnirii. Urgia încetase.

Iahve i-a zis lui Moise: „Spune-i adunării: «Îndepărtați-vă de locuința lui Corah, de cea a lui Datan și a lui Abiram.»” Moise s-a ridicat și s-a dus la Datan și la Abiram. El a fost urmat de bătrânii consilieri ai lui Israel. Atunci a vorbit adunării și i-a zis: „Vă rog să vă îndepărtați de corturile acestor oameni răi; și nu atingeți nimic din ce este al lor! Altfel, și voi veți fi distruși din cauza tuturor păcatelor lor!” Ei s-au îndepărtat de cortul lui Corah, de cel al lui Datan și al lui Abiram. Atât Datan cât și Abiram au ieșit. Fiecare a stat la intrarea în cortul lui împreună cu soțiile, cu fiii și cu copiii lor. Moise le-a zis: „Prin ce se va întâmpla (în continuare), veți cunoaște că Iahve m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu am acționat din proprie inițiativă. Dacă acești oameni vor muri cum mor toți ceilalți, sau dacă se va întâmpla cu ei ceva obișnuit, înseamnă că nu m-a trimis Iahve. Dar dacă Iahve face să se întâmple cu ei ceva nou, respectiv faptul ca pământul «să își deschidă gura și să îi înghită» împreună cu tot ce le aparține, coborându-i astfel de vii în locuința morților, atunci să știți că acești oameni l-au desconsiderat pe Iahve.” Imediat după ce a terminat Moise de spus aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a crăpat. El „și-a deschis gura” și i-a înghițit atât pe ei împreună cu familiile lor, cât și pe toți oamenii lui Corah împreună cu toate bunurile lor. Astfel, acei oameni au coborât vii în locuința morților împreună cu tot ce era al lor. Apoi pământul s-a închis peste ei; și astfel, au dispărut din mijlocul adunării… Toți israelienii care erau în jurul lor, au început să fugă atunci când i-au auzit strigând; pentru că ziceau: „Pământul «ne va înghiți» și pe noi!” A coborât și un foc din cer, care venea de la Iahve. Acesta i-a consumat pe cei două sute cincizeci de bărbați care aduseseră tămâie. Apoi Iahve i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Elazar care este fiul preotului Aaron, să ia cădelnițele din foc, pentru că sunt sfinte; și să ducă acel foc la distanță. Din cădelnițele acestor oameni care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute. Cu ele să se acopere altarul. Pentru că ei au adus cădelnițele înaintea lui Iahve, acestea sunt sfinte. Ele vor fi pentru israelieni dovada unei minuni.” Preotul Elazar a luat cădelnițele de bronz pe care le aduseseră de la cei arși. Le-a bătut și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului. A procedat exact cum i-a poruncit Iahve prin Moise. Aceasta este o amintire pentru israelieni; pentru ca niciun străin, care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea lui Iahve, ca să evite să i se întâmple la fel ca lui Corah și ca celor care au fost împreună cu el. A doua zi, întreaga adunare a israelienilor a protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul lui Iahve!” În timp ce adunarea se unise împotriva lor, Moise și Aaron s-au întors spre cortul Întâlnirii. În mod instant, norul l-a acoperit; și a fost evidentă gloria lui Iahve. Moise și Aaron au venit înaintea cortului Întâlnirii. Atunci Iahve i-a spus lui Moise: „Ieșiți din mijlocul acestei adunări ca să o ard complet într-o clipă!” Ei au căzut cu fețele spre pământ. Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ți cădelnița, pune în ea foc de pe altar, pune-i și tămâie și du-te repede în mijlocul adunării, ca să faci achitare pentru oamenii ei; pentru că s-a declanșat mânia care merge înaintea lui Iahve. A început dezastrul!” Aaron a luat cădelnița, așa cum îi spusese Moise; și a fugit în mijlocul adunării. Dezastrul deja începuse între oamenii poporului. El a tămâiat și a făcut astfel achitare pentru popor. Procedând așa, el a stat între cei morți și cei vii. Atunci, dezastrul s-a oprit. Cei omorâți de acel dezastru au fost paisprezece mii șapte sute de oameni, în afară de cei care muriseră din cauza lui Corah. Când s-a oprit dezastrul, Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în cortul Întâlnirii.

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Vorbește tu, poporului, În felu-acesta. Să le spui: „De Core, să vă depărtați! Lângă Datan, să nu mai stați, Nici lângă Abiram. Apoi, Să nu stea nimeni dintre voi, În preajma locuinței lor!” Așa să-i spui, ăstui popor!” Moise, îndată, a plecat Și pe Datan l-a căutat Și pe-Abiram. Au mers, cu el, Bătrânii toți, din Israel. Poporului, i-a zis apoi: „Vă-ndepărtați, îndată, voi, De oamenii aceștia care Sunt răi. Întreaga adunare Să-i părăsească și să stea Deoparte. Nimeni să nu ia Nimic din ce este al lor, Să nu piară acest popor, Când Domnul îi va fi lovit Pentru că au păcătuit!” Atunci, întreaga adunare A părăsit locul în care Core ședea. S-au depărtat Și de Datan și l-au lăsat Singur pe Abiram. Cei doi – Datan și Abiram – apoi, Din cort, afară, au ieșit. Nevestele i-au însoțit Îndată, cu copiii lor. La ușile corturilor, Cu toții, ei s-au adunat, Iar Moise-apoi a cuvântat: „Veți ști că Domnul m-a trimis Să fac tot ceea ce mi-a zis, Și veți vedea, acum, că eu Nu fac nimic, de capul meu. Dacă ăști oameni, bunăoară – Cum toți mor – și ei au să moară, Iar soarta ce o vor avea, Cu-a voastră e asemenea, Atuncea veți pricepe bine Că Domnul n-a vorbit prin mine! Dar dacă Dumnezeu, apoi, Va face-aici – față de voi – Un lucru nemaiauzit, Prin care îi va fi-nghițit Pământul, pe aceștia trei – Cu toate câte le au ei – Veți ști că au păcătuit Și că, pe Domnul, L-au hulit.” Când a sfârșit de cuvântat, Pământu-ndată s-a crăpat, Sub ei, întocmai cum a zis. Pământul, gura, și-a deschis Și i-a-nghițit pe toți, îndată. Ceata, de Core adunată, A fost, de-asemeni, înghițită, Precum și-averea dobândită De oamenii aceia trei Și de cei care-au fost cu ei. De vii, cu tot avutul lor, De locuința morților, Au fost, atuncea, înghițiți Oameni-acei și nimiciți, Din mijlocul copiilor Lui Israel. Din jurul lor, Toți au fugit, înspăimântați, Țipând – de teamă încercați – Unii la alții: „Să fugim, În grabă, ca să nu pierim, Căci înghițiți, precum ei sânt, Vom fi și noi, de-acest pământ!” Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Lui Eliazar – fiul pe care Aron, preotul vost’, îl are – Aceste vorbe să îi spui: „Scoate din para focului, Toate cădelnițele-acele. Leapădă-apoi, focul, din ele, Căci toate-acestea sunt sfințite. Din ele, fi-vor făurite Mai multe plăci, cu care voi Acoperiți altaru-apoi, Căci toți cei care le-au purtat Și-au ispășit al lor păcat Și au plătit cu viața lor. În fața-ntregului popor, Aceste plăci au drept menire Spre a sluji de amintire, Căci s-au sfințit și-au fost aduse Și-n fața Domnului sunt puse.” Îndată, Eliazar s-a dus Și a făcut cum i s-a spus: Cădelnițele celor care Pieriră-n focu-acela mare, S-a dus apoi de le-a luat Și, plăci, din ele, a turnat. Cu-acele table de aramă A învelit, de bună seamă, Altarul, cum primit-a știre. Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului. După această întâmplare, Din nou, întreaga adunare, Contra lui Moise, a cârtit, Și-a lui Aron: „Voi ați lovit Poporul Domnului” – au zis, A doua zi – „voi i-ați ucis!” Deci al lui Israel popor Unitu-s-a-mpotriva lor. Spre-al întâlnirii cort, îndată Pornit-a adunarea toată, Când iată, norul a venit, Deasupra sa, și-nvăluit A fost, de slava Domnului. Moise, în fața cortului, Cu-Aron, atunci s-a-nfățișat, Iar Dumnezeu a cuvântat: „Voi doi, îndată, să plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați, Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!” Moise, atuncea, l-a trimis Pe-Aron, în grabă, și i-a zis: „Du-te, cădelnița de-ți ia! Foc de pe-altar să pui în ea! Pui și tămâie, după care, Pentru întreaga adunare, Fă ispășire – negreșit – Pentru că Și-a dezlănțuit Domnul, acum, din nou, mânia Și iată, a-nceput urgia!” Aron, îndată, a făcut Așa precum i s-a cerut. Cădelnița, el și-a luat Și-apoi, cu ea, a alergat În mijlocul poporului. Și iată că a Domnului Urgie a și început. O ispășire a făcut Aron și-apoi a tămâiat Peste norod. S-a așezat Între cei care au pierit Și-ntre cei vii și s-a oprit, Abia atunci, urgia care Lovea întreaga adunare. Dintre ai lui Israel fii, Pierit-au patruzeci de mii Și șapte sute – cum se știe – Loviți de-a Domnului urgie, Afară de-a lui Core ceată. La Moise-Aron s-a-ntors și, iată, Urgia că a încetat, Iar liniștea s-a așezat.

DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: ‒ Vorbește-i adunării astfel: „Îndepărtați-vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram“. Moise s-a ridicat și s-a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el. El a vorbit adunării, zicând: „Vă rog, îndepărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor“. Ei s-au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor. Moise le-a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că DOMNUL m-a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nu le-am făcut din mintea mea. Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om, înseamnă că nu DOMNUL m-a trimis. Dar dacă DOMNUL face ceva complet nou, dacă pământul își deschide gura și-i înghite cu tot ceea ce au, iar ei coboară de vii în Locuința Morților, atunci să știți că oamenii aceștia L-au disprețuit pe DOMNUL“. Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. Și, astfel, ei și tot ce era al lor au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s-a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării. Auzind strigătul acestora, tot Israelul, care se afla în jurul lor, a început să fugă, căci ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“. Atunci a ieșit un foc de la DOMNUL și i-a ars pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie. DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Spune-i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia din foc fărașele pentru cărbuni, pentru că sunt sfinte, și să împrăștie cărbunii la distanță. Din fărașele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le-au adus înaintea DOMNULUI și, prin urmare, sunt sfinte. Ele vor fi un semn pentru fiii lui Israel“. Preotul Elazar a luat fărașele de bronz pe care le aduseseră cei arși, le-a bătut și a făcut niște plăci pentru acoperirea altarului. Aceasta este o aducere-aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea DOMNULUI, ca să nu i se întâmple ca lui Korah și adunării lui, așa cum îi vorbise DOMNUL lui Elazar prin Moise. A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul DOMNULUI!“. În timp ce adunarea se strânsese împotriva lor, Moise și Aaron s-au întors spre Cortul Întâlnirii. Și, iată că norul l-a acoperit și gloria DOMNULUI s-a arătat. Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând: „Ieșiți din mijlocul acestei adunări, ca s-o nimicesc într-o clipă!“. Ei s-au aruncat cu fața la pământ. Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ți fărașul pentru cărbuni, pune în el foc de pe altar, pune tămâie în el și du-te repede la popor ca să faci ispășire pentru el, pentru că a izbucnit mânia dinaintea DOMNULUI; urgia a început“. Aaron a luat fărașul pentru cărbuni, așa cum îi zisese Moise, și a fugit în mijlocul poporului. Și, iată că urgia începuse deja în popor. A tămâiat și a făcut ispășire pentru popor. El s-a așezat între cei morți și cei vii, și urgia s-a oprit. Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii șapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Urgia se oprise.

Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Vorbește adunării și spune-i: ‘Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!’” Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el. A vorbit adunării și a zis: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.” Ei s-au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor. Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu lucrez din capul meu. Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul, dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în Locuința morților, atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.” Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor. Și s-au coborât astfel de vii în Locuința morților, ei și tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot și au pierit din mijlocul adunării. Tot Israelul care era în jurul lor, când au țipat ei, a fugit, căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!” Un foc a ieșit de la Domnul și a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia. Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sunt sfințite. Cu cădelnițele acestor oameni care au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor să se facă niște plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.” Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă pe care le aduseseră cei arși și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin care nu este din neamul lui Aaron să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului și să nu i se întâmple ca lui Core și cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise. A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât pe poporul Domnului!” Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și pe când își îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul și s-a arătat slava Domnului. Atunci, Moise și Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii. Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis: „Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu fețele la pământ; și Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare și fă ispășire pentru ei, căci a izbucnit mânia Domnului și a început urgia.” Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării și iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat și a făcut ispășire pentru norod. S-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat. Paisprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. Aaron s-a întors la Moise, la ușa cortului întâlnirii. Urgia încetase.